Așa ori așa, sau poate așa

Titlul perfect idiot pe care l-am găsit pentru astăzi ar vrea să spună că în meciul de diseară este posibil absolut orice rezultat: victoria noastră, a Spaniei, ori chiar un egal. Prima variantă, cea mai optimistă și cea mai dorită, este și cel mai greu de realizat, întrucât pentru a obține victoria, fie și la un scor minim, este nevoie să înscrii (trecem peste chestia aia pur braziliană cu „un gol mai mult decât adversarul”, fiindcă nu e cazul: noi dacă înscriem o dată e deja sărbătoare!), lucru greu de presupus, din mai multe motive. Primul ar fi acela că omul nostru de gol nu știu cine ar putea fi: de Andone englezii n-au știut cum să scape mai repede, Keseru nu cred că are capacitatea de a înscrie spaniolilor, iar Pușcaș pare și el deja orientat ferm către statutul de rezervă în curs de eternizare, poziție din care până și un mare talent ca el cam uită cum e chestia cu golul. Asta ca să nu mai vorbim și de faptul că fundașii spanioli în general știu ce au de făcut, că doar nu joacă cu un Sergio Ramos plus 3 clone de-ale lui! Separat de asta, spaniolii știu și pot să dea gol. Misiunea asta a lor părea nițel îngreunată de gonirea lui Săpunaru, venită la timp. Numai că degeaba îl dai afară pe pericolul nr 1 dacă îi anunți titulari pe doi încă mai proști: Chiricheș (joacă undeva?, că n-am fost atent!) și Dr. Grigore, venit dintr-un fotbal care nu există. Să mă ierte cei mai sensibili, dar pe băieții ăștia doi îi poate întoarce, învârti, depăși, dribla și pune jos din fentă orice persoană cu severe deficiențe locomotorii. Ne rămâne, așadar, ca mai mereu în ultimii douăzeci și ceva de ani, eterna speranța că bunul Dumnezeu își va întoarce fața către noi, simultan întunecându-le spaniolilor drumul spre ațe, situație în care parcă am putea spera la un egal. Adică un 0 – 0, fiindcă egal cu goluri, de unde!? Și ar mai fi o problemă: de ce, adică, să băgăm în poartă o rezervă tot eternă (că la Lyon așa a și semnat contractul: ca rezervă de portar!) în loc de un titular fără contracandidat dintr-un campionat extrem de greu? Vă întreb care e mai sigur: ăla care rupe banca cu bucile privind la altul cum apără, sau unul care etapă de etapă stă față în față cu Ronaldo, Higuain și alții asemenea, adesea fără să primească gol?