Așa o fi corect…

Știm finalistele. Toate patru. De la caz la caz, fiecare după preferințe și opțiuni, considerăm corectă sau nu calificarea fiecăreia dintre ele. Peste toate, avem un numitor comun: bucuria prezenței unui român, nu oriunde, ci chiar în Marea Finală. Poate doar fanaticii Barcelonei, dacă or exista și printre ei exemplare din specia „blau-grana până la moarte”, să nu fie tocmai încântați de participarea lui Chivu, în detrimentul lui Messi. Ceea ce s-a petrecut la Barcelona la finalul partidei, pornirea aspersoarelor în timp ce oamenii Inter-ului sărbătoreau calificarea, este un gest de o mârlănie pe care n-au atins-o Borcea, Becali, Iancu, Mureșan și Copos la un loc. Măcar pentru că au fost capabili de asemenea porcărie, și tot meritau să piardă calificarea. Mă îngrozește ideea că ar fi putut triumfa niște bagabonți ca ăștia tocmai pe Santiago Bernabeu, acolo unde există și Loja Regală. Privind strict fotbalistic, Barcelona a fost un fel de Steaua din vremea când juca binișor, adică a frecat mingea aia pe toate peticele, de-au zăpăcit-o, dar ca eficiență – nimic. Vorba lui Mourinho: „Au jucat ce știu ei: taka-taka, tiki-tiki, tiki-taka!” N-am auzit în viața mea o descriere mai fidelă a frecatului mingii în gol. Departe de mine, în egală măsură, și ideea de a mă entuziasma în fața jocului lui Inter, adesea grotesc, cu mingi bubuite înainte ori în tribune, după un model omologat de noi de vreo 30 de ani, în Divizia C. Se poate spune și că Interul s-a calificat în urma unui lanț de erori (un gol din 3 din ofsaid, în tur, apoi un gol anulat Barcelonei, în retur, pentru un henț care n-a fost henț, din moment ce mâna ăluia era lipită de corp), dar compensate pe deplin de eroismul cu care a luptat mai bine de o oră în inferioritatea creată artificial de un arbitru la fel de prost ca ai noștri. Cât despre Bayern, nimic de comentat: a jucat ca la carte. Cartea aia nemțească, în care scrie că trebuie să dai câte poți. Și să nu te oprești decât când treaba e gata. Liverpool s-a cam bătut singură, cât se poate de asemănător Barcelonei. Atletico a demonstrat înainte de orice că „Primera” e mai performantă decât „Premier”. Urmează să arate asta și contra lui Fulham. Mă tem însă că echipa asta a nimănui, dacă tot a ajuns unde a ajuns, nu mai poate fi oprită de nimeni. Poate că așa și trebuie.