Așa nu, așa da – stresul, soțul și soția

Haideți să luăm două exemple de comportament al bărbatului, respectiv femeii, în condiții de oboseală și stres.
Soțul vine de la muncă obosit, îi dă bună ziua soției, se duce în cameră, se așază în fotoliul moale, dă drumul la radio, după care se cufundă în lectura unui ziar sportiv. Soției nu prea îi place asta: și ea a obosit peste zi, vrea să stea de vorbă. Se duce la soț și începe să-i povestească despre anumite probleme ale sale și treburi casnice. În cele din urmă, soțul se desprinde de ziar și, privind-o pe sub sprâncene, spune: „Sunt foarte obosit, vreau să mă odihnesc. Ce, nu putem discuta și pe urmă toate nimicurile astea? Sau, și mai bine, n-am putea să nu le mai discutăm deloc? Că și așa pălăvrăgești mereu la telefon cu mama ta și cu prietenele”.
Soția se ambalează imediat: „Nu cred că aveai cum să obosești atât de tare stând cu fundul pe scaun la birou. Eu nu obosesc mai puțin decât tine, toată ziua stau în picioare, iar tu vii acasă și iei imediat ziarul sau te culci și te uiți la televizor, iar mie nu vrei să-mi dai nici o atenție!”. Și așa începe o ceartă absolut gratuită.
Bineînțeles, soția n-are dreptate, căci n-ar fi trebuit să se năpustească imediat cu discuții asupra soțului obosit, însă și soțul comite o mare greșeală alungându-și soția ca pe o muscă sâcâitoare și considerând toate problemele ei feminine fleacuri care nu merită atenție.
Pentru femeie nu este importantă atât rezolvarea problemelor discutate, cât atenția față de frământările ei. Ea pune pe primul loc comunicarea, posibilitatea de a discuta anumite probleme, de a exprima ceea ce s-a adunat peste zi în sufletul ei. Dacă soția nu poate discuta lucrurile acestea cu soțul, ea își va împărtăși trăirile sufletești prietenelor, rudelor, va discuta cu acestea la telefon vreme îndelungată, lucru care, de obicei, nu prea le place soților.
Să examinăm un exemplu de comportament corect în aceeași situație.
Soțul a avut o zi grea. E luna decembrie, a lucrat până târziu la situația anuală și, pe deasupra, a trebuit să cumpere cadouri copiilor. Venind acasă cu mașina, s-a gândit că n-ar fi înțelept să intre în casă, imediat, așa, gâfâind (fiindcă este iute din fire și când este obosit și tensionat poate fi scos ușor din sărite de mărunțișuri). Ca atare, a hotărât ca întâi să se mai răcorească și, după ce a respirat un pic de aer curat, s-a plimbat puțin pe jos în fața blocului, după care a intrat în scară și s-a dus la apartamentul său.
Soția l-a întâmpinat: „Bună, dragule, am o grămadă să-ți povestesc! Am fost rugată să organizez spectacolul de Crăciun la școală, a sunat sora mea și ne-a invitat să mergem în vacanță cu toții la mănăstire. Iar mobilul mi s-a stricat”. El, îmbrățișând-o și sărutând-o, i-a răspuns: „Bună, puiule, sigur, trebuie să discutăm serios toate astea, dar astăzi am avut o zi tare grea, pur și simplu cad din picioare; vreau să mă întind jumătate de oră și pe urmă vorbim neapărat. A, era să uit: am pentru tine ceva bun” – și i-a întins soției o ciocolată. „Mulțumesc, ce atent ești! Îți încălzesc acum cina să mănânci, și pe urmă le citesc ceva copiilor, ca să te poți odihni în liniște.”
După cum vedeți, nu este deloc greu: câteva vorbe tandre și un pic de răbdare ne ajută să evităm conflictele.
(Pr. Pavel Gumerov, Conflictele familiale: prevenire și rezolvare, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2013, pp. 44-46, Doxologia.ro)