Ziariștii sportivi sunt oameni care știu să se învârtă. Îmi povestea unul dintre ei, cu o deosebită satisfacție în glas, cum a mers odată să ia un interviu unui mogul moldovean, proprietar de echipă futbolistică. Interviul s-a desfășurat în hotelul magnatului, iar acesta, înainte ca reportofonul să-nceapă să-și plimbe banda, l-a întrebat pe jurnalist dacă și-a parcat cumva mașina jos, la intrare.
-Da, a răspuns el. E o Skoda albă, cu număr de București.
-Păi, dați-mi puțin cheile, că trebuie băieții mei să tragă și să descarce acolo un TIR plin cu marfă. Dați-mi cheile, să vă mute ei mașina, olecuță mai încolo, să aibă TIR-ul loc să-și miște târtița, în timp ce noi tăifăsuim.
Reprezentantul presei libere din România i-a dat mogulului cheile, după care interviul s-a desfășurat cursiv, cu întrebări când amabile, când incomode; cu una și cu alta.
La întoarcerea spre casă, ziaristul a condus atent, ușor nedumerit de faptul că, pe computerul de bord al Skodiței sale, i se afișa un consum mediu de benzină mai mare decât de obicei. Ce s-o fi întâmplat cu mașina mea?, s-a întrebat el, cu un început de alarmă. O s-o duc mâine în service. Uf, altă belea pe capul meu!
Acasă, în parcare, gazetarul sportiv a constatat și explicația consumului mărit de carburanți. La întoarcere, mașina îi fusese mai grea cu mai bine de o sută de kilograme, din cauza portbagajului plin ochi cu de-ale gurii plus o blană pentru soție. Îi fusese umplut de oamenii miliardarului, cu juma’ de porc, brânzeturi și sticle cu băuturi care pendulau între coniacul franțuzesc și vinul moldovenesc. Îi fusese umplut de oamenii miliardarului, care a folosit pentru această operațiune trucul ingenios cu schimbarea locului de parcare al mașinii.
Seara, pe când o sticlă de whisky turna gaz pe focul gâtului, ziaristul sportiv a prelucrat interviul, scoțând toate dezacordurile și celelalte greșeli din exprimarea miliardarului, care se arătase mai familiarizat cu limbajul portbagajului, decât cu cel verbal.
Apropo, cum l-o fi chemând pe înțeleptul ăla care spunea că un stomac e mult mai greu de întreținut decât o conștiință?
