Fericirea, deși adesea percepută ca un rezultat norocos al sorții, este, în realitate, o artă complexă care poate fi învățată și perfecționată. Filosofia a căutat-o sub numele de eudaimonia, iar știința modernă, prin psihologia pozitivă, a dezvăluit formulele sale. Descoperirile ne arată că doar 10% din satisfacția noastră provine din circumstanțele externe – bogăție, succes sau statut. Cea mai mare parte a fericirii noastre depinde de un „set punct” genetic (aproximativ 50%), dar piesa cheie, cea care ne oferă puterea de a picta cu adevărat tabloul vieții noastre, este reprezentată de cele 40% influențate de activitatea intenționată – gândurile, atitudinile și acțiunile noastre deliberate.
Înțelegând această proporție, ne dăm seama că a fi fericit nu este un accident, ci o alegere conștientă. Experții precum dr. Sonja Lyubomirsky au subliniat că „arta” de a fi fericit constă în stăpânirea unor practici simple, dar puternice. În fruntea acestora se află cultivarea relațiilor sociale autentice. Conexiunile umane profunde oferă cel mai consistent tampon împotriva adversității. Apoi, există recunoștința, arta de a observa și de a aprecia binele deja existent, contracarând tendința minții umane de a se obișnui rapid cu pozitivul (adaptarea hedonică). Un alt instrument crucial este evitarea comparației sociale, o practică modernă toxică ce ne distrage de la propria noastră călătorie. În schimb, ne putem concentra pe a intra în starea de Flux, acea absorbție totală într-o activitate care ne provoacă ușor, oferindu-ne o satisfacție profundă și nemijlocită.
Confirmarea faptului că fericirea este o artă a conectării umane vine din cel mai lung și mai amplu studiu pe această temă: Harvard Study of Adult Development. Timp de peste opt decenii, urmărind sute de vieți, cercetătorii au demonstrat fără echivoc că predictorul numărul unu al unei vieți lungi și fericite nu este nivelul de colesterol sau contul bancar, ci calitatea relațiilor umane. Dr. Robert Waldinger, actualul director al studiului, concluzionează că „izolarea este toxică”, iar cei care investesc activ în prieteni, familie și comunitate la vârsta de 50 de ani sunt cei mai sănătoși fizic la 80 de ani. Aceasta este esența artei fericirii: a investi în oameni.
Pentru a stăpâni arta unei vieți mai împlinite, este necesară o practică constantă, iar cele cinci exerciții de bază descrise mai jos acționează ca o paletă de culori esențială. Primul, jurnalul recunoștinței, este fundamentul acestei arte. În fiecare zi, nu este suficient doar să consemnați trei lucruri bune întâmplate; cheia este să meditați și să scrieți de ce s-au întâmplat acele lucruri și de ce sunteți recunoscător pentru ele. Prin această reflecție aprofundată, impactul emoțional al recunoștinței este amplificat.
O formă superioară și mai socială este scrisoarea de recunoștință, care îmbină sentimentul de mulțumire cu întărirea relațiilor. Aceasta presupune redactarea unei scrisori profunde către o persoană care v-a influențat viața în mod pozitiv. Pentru un efect maxim și pentru a crea o amintire puternică, este recomandat să citiți scrisoarea cu voce tare în prezența acelei persoane.
Savurarea este o tehnică psihologică menită să transforme plăcerile efemere în amintiri durabile și intense. Atunci când vă confruntați cu un moment pozitiv – fie că este un răsărit, o melodie plăcută sau o masă gustoasă – este important să vă opriți. Folosiți-vă în mod conștient toate simțurile pentru a prelungi și a intensifica plăcerea emoțională resimțită.
A patra practică este reprezentată de acte aleatorii de bunătate, care se bazează pe arta de a dărui. Aceasta implică planificarea și executarea unor acte de generozitate neașteptate. Studiile arată că actele prosociale oferă celui care le face o „strălucire caldă” interioară, o satisfacție care durează mai mult decât bucuria de a primi, activând intens zonele de recompensă din creier.
În cele din urmă, meditația de conștientizare (Mindfulness) este o disciplină esențială pentru fericire, deoarece ajută la ancorarea în prezent. Prin exerciții scurte, axate pe concentrarea pe respirație, se dezvoltă abilitatea de a observa gândurile care apar fără a fi târât în anxietățile legate de viitor sau în regretele despre trecut, permițând o locuire mai pașnică în momentul actual.
În concluzie, a fi fericit nu este un talent înnăscut exclusiv, ci o artă care necesită efort intenționat. Prin cultivarea conștientă a conexiunilor, aprecierii și prezenței, ne putem asuma rolul de artiști ai propriei noastre vieți, pictând o experiență mai plină de sens și de bucurie durabilă.
Psiholog Mihai Moisoiu
Tel. 0753 937 223
www.mihaimoisoiu.ro
E-mail: mmmoisoiu@gmail.com
