– Răni, ulcere pe piele – se fac spălături cu extract alcoolic de cimbru. Acest extract are un efect antiinfecțios foarte puternic și este, de asemenea, un cicatrizant destul de bun.
– Circulație periferică deficitară – se fac băi fierbinți cu infuzie de cimbru (5 litri la o cadă cu apă). Aceste băi făcute săptămînal activează puternic circulația, măresc căldura organismului și întăresc sistemul imunitar.
– Reumatism – se pun cataplasme fierbinți cu cimbru pe locul afectat. Are efecte calmante și antialgice.
Efectele psihologice
ale cimbrului de cultură
În Grecia antică, cimbrul era un ingredient indispensabil în alimentația tinerilor războinici, cărora – se spunea – le amplifică încrederea în sine și curajul. Medicii greci, și apoi cei ai Evului Mediu, foloseau cimbrul pentru pacienții slăbiți fizic și psihic, pentru efectele sale tonice și revigorante. În medicina macrobiotică se recomandă consumul de cimbru pentru amplificarea capacității de control al emoțiilor și întărirea imunității la stresul psihic.
Precauții și contraindicații
Supradozat, cimbrul de cultură, și mai ales uleiul volatil extras din el, dă reacții adverse extrem de puternice: convulsii, vărsături, dureri abdominale puternice, delir.
În general, cimbrul de cultură este contraindicat în cazurile de colon iritabil, ulcer gastric și gastrita hiper-acidă.
Cimbrul de gradină
Îl cunoaștem foarte bine din piață: are frunzele de un verde închis, înguste și foarte aromate, florile sînt albe și grupate cîte 3-4. Înflorește la sfîrșit de septembrie – început de octombrie, și tot acum se culege cu tot cu tulpină și se pune în mănunchiuri la uscat. Cimbrul de gradină a fost adus la noi cu mai bine de două mii de ani în urmă, din Imperiul Roman, unde era la mare cinste. În medicina populară românească este un adevărat panaceu pentru digestie și pentru metabolism.
Aplicații terapeutice interne ale cimbrului de gradină
– Indigestie și tulburări digestive pe fond de stres, gastrită hipo-acidă – se pune în mîncărurile mai grele cimbru din belșug. În plus, înainte de masă cu 5-10 minute se ia un vîrf de cuțit de pulbere de cimbru de gradină, pe stomacul gol.
– Balonare, dispepsie – pentru efecte rapide se consumă infuzie fierbinte de cimbru – o jumătate de pahar. Persoanelor care se confruntă frecvent cu această problemă le este recomandată o cură de o lună cu pulbere de cimbru de gradină: o jumătate de linguriță de patru ori pe zi.
– Dischinezie biliară – se fac tratamente succesive de 3 săptămîni, cu o săptămînă de pauză, timp în care se administrează o combinație în proporții egale de pulbere de cimbru de gradină și de anghinare (Cinara scolymus). Doza este de 1 linguriță rasă, care se administrează de trei ori pe zi, cu un sfert de oră înaintea meselor principale.
– Atonie gastro-intestinală – se consumă zilnic 1-2 căni de macerat la rece de cimbru de gradină. Suplimentar se administrează plante amare (anghinare, pelin, tintaură) pentru activarea mai puternica a digestiei și a funcției de eliminare. De altfel, în medicina populară combinația dintre cimbrul de gradină și plantele amare este imbatabilă în tratarea bolilor digestive.
– Amenoree, frigiditate – se face un tratament de două luni, în care se administrează extract alcoolic de cimbru de grădină, cîte 4 lingurițe pe zi. Cimbrul de gradină are efecte emenagoge (declanșează ciclul menstrual) și este un afrodiziac de intensitate medie.
– Crampe stomacale, contracții și dureri abdominale pe fond nervos – ca remediu de prim ajutor, se bea cu înghițituri mici o cană cu infuzie fierbinte de cimbru de gradină. Pentru tratament de lungă durată, se consumă zilnic cîte o jumătate de litru de macerat la rece de cimbru de gradină.
Acest articol a fost preluat din revista Formula As
