Studenții Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” au deschis, sâmbătă, seria spectacolelor din cadrul Festivalului Internațional al Școlilor de Teatru de la Suceava, cu piesa „Stele în lumina dimineții”, a lui Alexandr Galin.
Cu duioșie, înțelegere și umor, în fața spectatorilor a fost adusă o zi din viața a patru prostituate din Moscova, izolate pe durata trecerii flăcării olimpice prin oraș, pentru a nu strica imaginea patriei, într-o baracă a unui fost spital de nebuni.
În acordurile tulburătoare ale muzicii rusești, ridicarea cortinei ne arată un decor cu paturi de campanie, saltele murdare, o noptieră de spital, o lampă de interogatoriu deasupra patului, un felinar pe o masă la care scrie o femeie ce pare a fi gardiană, zidul unei clădiri părăginite vopsite în verdele universal al azilurilor din țările comuniste, ferestre în locul cărora sunt scânduri bătute în cuie, o valiză de carton pregătită de plecare sau abia venită și sticle de băutură, pline și goale. Poate fi orice, de la azil de noapte la pușcărie, dar clar un loc în care „aerul proaspăt pătrunde prin zăbrele”, cum ne va spune mai târziu nebunul liniștit Sașa.
În scenă intră Lora, interpretată de Alina Rotaru, prostituata frumoasă, elegantă și cultivată, care recită versuri și citează din clasici, născută din mamă alcoolică și tată necunoscut, refugiată imaginar într-un istoric familial cu artiști de circ și academicieni. Aflată la vârful „carierei”, are obsesia zborului și visează să scape de viața sordidă pe care o împarte cu Klara (Anamaria Maier), colega de trotuar călită în lupta pentru supraviețuire, și cu „peștele” lor. Se agață de orice pai despre care crede că ar putea-o salva, chiar și de nebunul liniștit Sașa (Idris Clate), fizicianul-doctor închis pe viață în azil, pe care încearcă să-l seducă și să-l determine să o ceară în căsătorie.
Patru prostituate, un milițian, un nebun cuminte și o pompiereasă spun o poveste despre visuri pierdute sau înecate în alcool
Maria (Alina Petrică), copila eliminată din școală după ce a fost acuzată pe nedrept că a fost găsită „goală și beată în căminul de băieți”, ajunge pe străzi, face un copil din flori și este alungată și de acasă. Încă minoră, este prostituata abia rătăcită pe drumul spre drojdia societății. Culeasă de milițianul Kolea, interpretat de Alex Călin, trăiește cu acesta o poveste de dragoste imposibilă, dar nu din cauza trecutului ei, ci a mamei lui, pompiereasa Valentina. Pe post de gardiană la baracă, Valentina îi arată Mariei prin toate mijloacele de care dispune că nu are ce căuta în viața fiului ei și o convinge până la urmă să plece.
Anna, prostituata ratată, murdară, șleampătă și eșuată în alcool, interpretată impecabil de Mihaela Velicu, este cea care forțează practic spectatorul să vadă visurile zdrobite ale personajelor și gingășia iubirii dintre Kolea și Maria. Doar Anna mai crede că Maria poate fi încă salvată și luptă pentru ea cu Valentina, apoi cu dura Klara, care o convinge pe tânăra prostituată să o însoțească la o „petrecere”, în locul Lorei. Luptă cu Maria însăși și pierde când fata merge cu Klara, deși spune că îl iubește pe Kolea pentru că „mi-a promis că mă învață să înot”.
Acțiunea se derulează cursiv, poveștile se întrepătrund, replicile spumoase sau atinse de dramatism zboară de la un personaj la altul și spectatorul se amuză, chiar dacă uneori râsul e amar. Până când Maria și Klara se întorc violate cu sălbăticie și bătute crunt. Klara e pe picioare, Maria, însă, a fost învinsă. „Am pierdut trenul… Nu pot să mai ajung la copilul meu, care va crede că l-am părăsit…”, șoptește Maria de pe salteaua pe care au întins-o Anna și Lora.
Afară trece flacăra olimpică și toți aleargă să vadă focul de artificii printre scândurile bătute în ochiul ferestrelor. Numai Maria rămâne în brațele lui Kolea și moare pe salteaua murdară, în bubuitul jocului de lumini de pe cer. Este momentul în care, așa cum au spus cei care au pus în scenă acest spectacol, „râsul ți se oprește în gât, transformat într-un dureros nod de lacrimi”.
„Stele în lumina dimineții” a fost un început excelent al festivalului de teatru, aplaudat minute în șir de spectatorii din sală. Păcat, însă, că numărul acestora a fost destul de redus.
Astăzi, „Cu ușile închise”, mâine „Clasa noastră”
Următoarea reprezentație, cea de duminică, a aparținut studenților englezi. Universitatea de Arte Central Saint Martins Drama Center în coproducție cu Béznă Theatre din Londra, Marea Britanie, au pus în scenă piesa „Crimă”, de Nico Vaccari. În succesiunea ajutor social suprimat-alcoolism-furt-prostituție infantilă-crimă, spectacolul expune legătura directă dintre politicile care îi dau deoparte pe cei care nu se pot menține în cursă și actele disperate la care recurg aceștia pentru a supraviețui.
Astăzi, studenții de la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău, Republica Moldova, joacă, tot la Casa de Cultură din Suceava, începând cu ora 20.00, „Cu ușile închise”, de Jean-Paul Sartre. Un ziarist, o funcționară la poștă și o soție întreținută ajung în aceeași cameră în infern. Toți consideră că sunt aici din greșeală, fiecare își spune povestea vieții, dar cu un element-cheie lipsă: păcatul. Până la urmă toți își recunosc crimele, dar sinceritatea nu le-a adus eliberarea. Ajung să nu-și mai suporte unul altuia prezența, vor să iasă cu orice preț, dar înțeleg că pedeapsa este în a conviețui și a se tolera unul pe altul în aceeași cameră.
Mâine, scena reprezentației este curtea interioară a Cetății de Scaun a Sucevei (Casa Culturii, dacă plouă).
De la ora 21.00, studenții de la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, Facultatea de Teatru, București, ne prezintă „Clasa noastră”, de Tadeusz Slobodzianek. Este povestea unui grup de copii, catolici și evrei, care cresc, învață și se joacă împreună. Stalinismul, nazismul, discriminările îi pun la încercare, să trădeze sau să lupte și să moară pentru convingerile lor. „Clasa noastră” este o poveste despre zece copii și destinul fiecăruia dintre ei de-a lungul a 70 de ani de istorie. O piesă despre oameni și puterea sentimentelor.
