Ample manifestări au avut loc, sâmbătă, la Poiana Micului cu ocazia împlinirii a 175 de ani de la înființarea satului. Manifestările au cuprins atât o liturghie, cât și o petrecere câmpenească la care au participat inclusiv formații din Polonia și Slovacia.
Startul manifestărilor s-a dat la ora 10:30, cu un recital vocal-instrumental de muzică sacră în biserica „Preasfânta Inimă a lui Isus”, susținut de soprana Anca Cecilia Păuleț, acompaniată de ansamblul cameral Icarus (Teodor Casiean – vioara I, Robert Strătică – vioara II, Emilian Dănilă – violă, Andrei Papa – violoncel, Radu Amarinei – oboi) și Ioan Paul Păuleț la orgă.
Acest concert a fost urmat de Sfânta Liturghie, concelebrată de E.S. Petru Gherghel, episcop de Iași, preot Iosif Păuleț, decan de Bucovina, preot Gabriel Bucur, paroh în Poiana Micului, precum și preoții decanatului de Bucovina. După Sfânta Liturghie, pe platoul de lângă Casa Pelerinului din localitate a avut loc un spectacol folcloric susținut de ansamblul gazdă „Mała Pojana”, ansamblul „Pojana” din Piława Dolna, din Polonia, ansamblul „Mikulanka”, din Slovacia, ansamblul „Stanowianie” din Polonia, ansamblul „Sołonczanka” din Solonețu Nou și ansamblul „Mănăstirenii” din Mănăstirea Humorului.
Despre această manifestare și despre istoria și rolul polonezilor din Poiana Micului, dar și din Bucovina au vorbit deputatul Uniunii Polonezilor din România, Victoria Longher, președintele Uniunii Polonezilor din România, Ghervazen Longher, președintele Consiliului Județean Suceava, Gheorghe Flutur, primarul comunei Mănăstirea Humorului, Constantin Moldovan, și președintele Asociației „Dom Polski” Poiana Micului, Iosif Irișec. La manifestări a participat și consulul Republicii Polone la București, Andrzej Kalinowski.
Cum au ajuns polonezii la Poiana Micului
Poiana Micului este un sat din comuna Mănăstirea Humorului, unul dintre cele trei sate din Bucovina românească locuite de muntenii din Czadca. Conform ultimului recensământ general din 2011, numără 954 de locuitori, de naționalitate polonă și română
Din secolul XVI până la jumătatea secolului XX, muntenii polonezi au trasat un mare cerc migrator – cum scria cercetătorul istoriei lor, Marian Gotkiewicz. Călătoria lor, printre care și a locuitorilor din Poiana Micului, a început când iobagii fugari din Silezia și Małopolska au ajuns în împrejurimile din Czadca, iar apoi la confluența sec. XVIII și XIX au pornit „după pâine” în Bucovina austriacă, ajungând în 1803 la Cernăuți și în împrejurimile acestuia. Unul dintre satele în care s-au stabilit atunci a fost Huta Veche. În 1842, 40 de familii muntene, tocmai din Huta Veche, au întemeiat împreună cu nemții proveniți din teritoriul ceh un sat nou, Poiana Micului. Din 1834 exista deja Solonețu Nou, întemeiat de muntenii din Hliboca, iar din anul 1835 Pleșa – întemeiată de muntenii din Caliceanca, Huta Veche și Tereblecea.
Nu se știe cine au fost primii care au întemeiat Poiana – polonezii sau nemții, deoarece lipsesc documentele corespunzătoare. În anul 1838, funcționarii au examinat terenul destinat pentru a fi populat. Ca an de întemeiere a satului se presupune a fi anul 1842, deoarece atunci a fost emisă decizia administrativă privind împărțirea pământurilor celor din Poiana cu indicarea părții germane și polone. Nemții au ocupat partea de sus, numind-o Buchenhain, iar polonezii partea de jos a satului. Deoarece atât polonezii, cât și vecinii lor nemți erau de religie romano-catolică, au construit împreună mai întâi o biserică din lemn nu foarte mare, în care liturghia o oficiau misionarii din Gura Humorului. În 1876, la Poiana și-a început serviciul pr. Józef Muszyński din Liov. După înființarea parohiei din Poiana, a devenit parohul ei. În anul 1887, din inițiativa următorului preot, Andrzej Zoles, locuitorii au început construcția noii biserici zidite. Finalizată în 1893, se afla în mijlocul satului, în locul în care s-a unit partea polonă cu cea germană. Liturghiile erau oficiate atât în polonă, cât și în germană, predicile rostite alternativ, iar cântecele din timpul liturghiei erau jumătate în polonă, apoi jumătate în germană.
Din cauza condițiilor grele și a suprapopulării unii locuitori au ales să migreze în continuare. La sfârșitul secolului al XIX-lea câteva familii din Poiana Micului, împreună cu familii din Solonețu Nou și cu nemți din Poiana Micului, au plecat în Brazilia, iar familii poloneze din Solonețu Nou, Poiana Micului și Pleșa au emigrat în Bosnia. În anii 1923-1924, în jur de 3.000 de polonezi din Bosnia au plecat în Brazilia.
Poiana Micului după al Doilea Război Mondial
De la mijlocul anului 1945, până la mijlocul anului 1950 au părăsit România, în cadrul repatrierilor în Polonia, peste 9.000 de persoane, printre care 4.858 de polonezi – cetățeni români, în principal din Bucovina. După 1956, a avut loc următoarea acțiune de repatriere. Primul transport cu locuitori din Poiana Micului spre Polonia, cuprinzând 18 familii, a plecat pe 9 noiembrie 1946. Cu al doilea transport, pe 2 martie 1947, au plecat 38 de familii, cu al treilea, pe 26 iunie 1947 – tot 38 de familii, cu al patrulea, șase familii, iar cu al cincilea transport, 15. În total, din Poiana Micului au plecat în Polonia peste 100 de familii, adică peste 450 de persoane. Repatriații din Poiana Micului s-au stabilit în Dobrocin, Stoszynek, Oleszna, Gutwinów, Zakrzówce, în împrejurimile Dzierżoniów din Silezia Inferioară. În 1948, 127 de persoane s-au mutat în Piława Dolna și în Dzierżoniów. În aprilie 1947, au plecat în Cehoslovacia în total 68 de familii (278 de persoane).
După căderea comunismului, în septembrie 1990, locuitorii au înființat Asociația Polonezilor din Poiana Micului. Aceasta funcționează în cadrul Uniunii Polonezilor din România. Pentru a participa la Festivalul „Întâlniri Bucovinene” de la Jastrowie, în 1990 au înființat un grup de cântece și dansuri, care prezintă folclorul local. Locuitorii mereu s-au evidențiat prin dragostea pentru cânt, chiar dacă până atunci într-un mod neorganizat. Așa a fost înființat ansamblul muntenilor polonezi din Czadca „Mała Pojana”, care activa de la început sub coordonarea lui Iosif Irișec și a lui Michal Kucharek, iar în prezent este coordonat de mulți ani de Agneșca Polacec. Ansamblul prezintă în principal cântece și dansuri din regiunea Czadca, iar de curând și dansuri poloneze populare.
