Ce dacă mulți de la noi și de la armată au primit 24 de salarii compensatorii la 40-50 de ani? Patria avea nevoie de noi, chiar pensionați și cu compensații. Suntem cei mai buni juriști, chiar așa, nu am dat diferența la științe juridice, în școlile de la Băneasa și din cele ale armatei învățam nu numai să curățăm pistolul mitralieră, ci, după trageri, ne predau și lecții generali și colonei din anii de început ai comunismului nostru, care aveau, vorba unui senator, cu două clase mai mult ca trenul.
Tovarășul Ceaușescu, copil sărac, Dumnezeu să-l ierte, s-ar răsuci în mormântul lui nou știind că noi am devenit mari proprietari, ca Malaxa, Mociornița și alți bandiți capitaliști, care au supt sângele poporului, pe care noi l-am iubit ca pe copiii noștri, care au și ei câte 5-10 firme, 4-5 vile, acțiuni în băncile străinilor și ale patriei, pentru a-și putea crește și ei copiii și nepoții noștri iubiți în liniște și pace.
Comunismul înseamnă puterea sovietelor plus electrificarea întregii țări. Planul GOERLO. Lenin era direct și concis. Eu am scris la școală cu z rusesc. Profesoara de română, d-na Vatui, ne-a explicat atunci reforma lingvistică a Academiei RPR. M-am obișnuit cu z rusesc mulți ani și am revenit greu la forma grafică obișnuită după 1960. Lenin dădea sentințe simple, deci. Comunismul este ceva mult mai complicat, evident. La noi se putea parafraza prin distrugerea claselor exploatatoare și electrificarea țării. În Rusia lui Lenin era război civil și clasele exploatatoare nu erau încă dispărute. Bolșevicii noștri cominterniști și autohtoni au început electrificarea, pe care a terminat-o secretarul general Nicolae Ceaușescu. Prin 1974 a ajuns și pe ulița mamei. Onor regii și distinșii politicieni din perioada interbelică nu au început electrificarea satelor. Și totuși se trăia mai bine în capitalism? Am întrebat-o pe mama și mi-a spus că da, pentru cine avea mai mult pământ și era harnic. Bunica, care voise atât de mult să plece în America prin 1920 și care fusese servitoare în București la un boier, era mai pornită împotriva moșierilor. În copilăria ei, boierul din Costâna umbla cu biciul pe drum și-i lovea pe țăranii care se aplecau cu căciula în mână. Când am auzit eu asta, fiind tot cam de vârsta bunicii când cu harapnicul boierului, am urât această clasă exploatatoare până în ziua de astăzi, trebuie să recunosc. Nu propaganda comunistă mi-a influențat convingerile de-o viață, ci vorbele țăranilor și cărțile citite, scrise de Bălcescu, Dostoievski, apoi Rebreanu, dar și toți marii moraliști francezi și marea revoluție franceză etc. Am fost imun la propaganda bolșevică cominternistă. La 12 ani îi judecam ca acum, cu specificul vârstei.
Și capitalismul înseamnă puterea parlamentelor (adică sovietelor) plus electrificarea țărilor respective. Așa au făcut țări distruse de ultimul război, precum Japonia, Germania, Marea Britanie, dar și URSS-ul comunist. Lenin spunea că societatea comunistă va învinge capitalismul pe baza productivității muncii. A învins de departe capitalismul, la acest capitol. Gândirea creatoare a tovarășului președinte al primei republici române, la care a visat atât de mult Nicolae Bălcescu, de care mulți au uitat. Este tipul patriotului absolut, curat ca un înger, spunea scriitorul vândut comuniștilor Geo Bogza. Ultima decorație i-a pus-o în piept Nicolae Ceaușescu, scriitorul făcând o adâncă plecăciune și pentru a ajunge președintele la reverul hainei lui. Mă rog, azi iar i se tipăresc cărțile.
O instituție creată de fosta securitate pentru a-i adăposti dosarele muncii ei de 40 de ani este CNSAS. Sunt milioane de dosare, de fapt ale informatorilor. Ofițerii cinstiți ai armatei române – securiștii, stau cu fruntea sus, ei au lucrat cu mândrie pentru apărarea intereselor poporului nostru muncitor. Sunt toți cei pensionați colonei și generali. Munca lor de-o viață e pe mâini bune. Din an în paște mai apare cât un biet informator cu angajament, dar fără rapoarte sau chitanțe de primire a banilor. Dar ei nu informau pentru bani, ci din patriotism. Securiștii stăteau puțin pe la serviciu. Munca lor se desfășura pe teren, adică în cârciumi, la directori de întreprinderi, secretari de partid, primari și preoți la sate, unde se punea sticla pe masă de la început.
