Amintiri din Comunism

Din nou la anii de început ai comunismului luminos din 1950-1960. Începând chiar din 1945, când la cârma țării a venit Ana Pauker, a început un proces de căsătorii mixte între români și evrei. Ana Pauker gândea în perspectivă, mai ales după formarea statului Israel, în 1948. Activiști mari și mai mici, securiști, tovarăși cu funcții de răspundere, tineri sau văduvi, dar mai puțini divorțați, fiindcă încălcau morala proletară, se căsătoreau cu tinere fete evreice. După 1955, anul când RPR a fost admisă în ONU, a început plecarea evreilor în noua lor patrie, veche și milenară în conștiința multora. Evident, religia a refăcut statul Israel, deși David ben Gurion era ateu; așa cel puțin s-a spus. În Israel erau bineveniți toți evreii, dar dintre cei proveniți din căsătorii mixte, erau preferați cei cu mamele evreice. Cu mama ești sigur, că tata de multe ori poate fi altul. Cei în astfel de cazuri luau, în general, drumul Americii și Canadei.
Nemții au dispărut încă din 1940, printr-o înțelegere între Hitler și Antonescu. Puțini au revenit, iar casele nu mai erau ale lor. Erau de cărămidă, cu acoperișul în două ape, preponderente pe străzi precum Petru Rareș, Dragoș Vodă, Mihai Viteazu, Ștefan cel Mare spre Arini etc. Majoritatea au dispărut în comunism sau după 1990. Polonezii au dispărut și ei; am cunoscut câteva familii Kowalski. Ucrainenii s-au românizat, ca și majoritatea armenilor. Acum avem toți aceiași strămoși traco-daci, iliri, sarmați, sciți, romani și alte neamuri trecătoare.
Sigur că au continuat căsătoriile mixte cu câte naționalități au mai rămas în Suceava. Un exemplu sunt și eu. La Costâna, în copilărie, ucrainenii din Hatna sau Dărmănești erau numiți ruși. Câteva căsătorii s-au făcut chiar pe atunci, în spiritul internaționalismului proletar. Teoria marxist-leninistă nu considera esențiale particularitățile etnice: limbă, tradiții, religie, ce religie, tovarăși? Faceți propagandă ateistă, ce dracu, să mai terminăm cu misticismul, am ajuns în cosmos, adică tovarășii noștri sovietici. Cât să ne mai ceară secretarul general să făurim omul nou, dumnezeii mă-sii? termina în surdină tovarășul secretar cu propaganda. Munca politico-ideologică e baza socialismului, tovarăși, relua cunoscutul secretar. Și bunica vorbea în spiritul internaționalismului proletar. Din când în când înjura: vascrisenia mă-tii, când o călca copita crăpată a oii pe piciorul gol. Un cuvânt curat rusesc. Țăranii erau mai tradiționaliști daco-romani: crucea, dumnezeii, biserica. Toată baza religiei ortodoxe era folosită la înjurături. Blaga, după cum se știe, a spus că țăranii noștri sunt necredincioși după înjurături. Propaganda de partid folosea și ea înjurătura ca o armă politică. Securitatea, procurorii militari și civili, milițienii foloseau înjurăturile în timp ce loveau cu mâinile și picioarele bandiții dușmani ai poporului. Organele de partid și de stat din Suceava erau pe atunci ceferiști, croitori și pălărieri cominterniști, activiști din ilegalitate ai căror reprezentanți au fost Bernat Andrei, Donca Sima etc, din județul Suceava de pe timpuri și cele vecine. Poporul român scăpat de război se lupta cu tifosul, apoi cu foametea din 1947, cu toate ajutoarele din URSS. În fond, fără armistițiu, iluzoria linie Focșani-Nămoloasa a lui Antonescu ar fi fost sfărâmată în câteva zile și România era ocupată în cel mult o lună, după ce sovieticii ar fi trecut și de alte linii din Ardeal. Bucureștiul putea fi ocolit, nu și Ploieștiul. Cominterniștii tot pe tancurile sovietice veneau.