Colegii mei de școală medie activiști, de fapt unul singur, cu pomenitele cizme, care au trecut direct de la clasa a 4-a la a 8-a, erau tot atât de cultivați ca și majoritatea activiștilor politici și realizatorilor TV de astăzi. Cel puțin atunci era vestitul limbaj de lemn, în special al ședințelor, și era începutul epocii mărețe de construire a socialismului, pătura intelectuală fiind în tratament la Aiud, Suceava, Botoșani, Deltă, Canal etc., plus beciurile de la sediile Securității. Era o lume nouă construită de muncitori. Dar cine avea difuzor, ziare, reviste, cărți, își făcea o cultură cât cea din capitalism, o cultură generală.Școala nu ne învăța latina, muzica și alte materii dușmănoase precum genetica. Acum a mai apărut un mijloc de confuzie pentru elevii mici sau mai mari: religia. Ce înțeleg copiii din vechile basme ale triburilor israelite din vechime? Nimic. Eu mă închinam în genunchi cu mama și tot degeaba, o genă darwinistă m-a atacat de atunci.
Dacă folclorul țărănesc autentic cuprinde un capitol distinct – înjurăturile, civilizația orașelor suporta înjurăturile celebre ale birjarilor, înaintașii șoferilor de azi. Unii dintre cei ce sunt azi simboluri ale civilizației daco-romane carpato-dunărene, distinși în diferite sporturi înjură, evident, ca niște birjari. E și normal. Oare nu Eminescu, Brâncuși, Cioran, soprana Angela Gheorghiu ar trebui să simbolizeze minunata noastră Românie? Pele a câștigat cu echipa trei campionate mondiale la fotbal și brazilienii nu-i dau nicio importanță. Și pe bună dreptate. Ce mare filozofie să fugi pe teren și să dai cu piciorul și cu capul într-o minge? O echipă de maimuțe ar face-o mai cu talent, evident, după mai multă pregătire tehnică, că fizică au. Nu trebuie să ne supere rudenia noastră cu maimuțele. Într-un milion de ani ne pot depăși și în domeniul ciberneticii. Păcat că porcii trăiesc puțin din cauza oamenilor, întrucât inteligența lor e superioară chiar celei a maimuțelor. Parcă simțind o primejdie de transformare darwinistă a acestora în ființe superioare nouă, oamenii îi taie și îi mănâncă după 1-2 ani de viață.
Se scriu în continuare cărți despre fostul nostru președinte dictator și soția sa. Doamna Ceaușescu trebuie scoasă de sub noianul de ură, bârfe și minciuni ale foștilor activiști nomenclaturiști și securiști, care-i pupau mâna pe întrecute.Au înjurat-o și mulți scriitori bolșevici, evident, după 1990.Tinerii poeți și prozatori cominterniști și unii tineri autohtoni, inlusiv Marin Preda, Fănuș Neagu ș.a. trăiau o viață de basm în casele de creație de la Pelișor, Mogoșoaia, litoral etc. Mâncare, dormit, băutură din belșug și gratis. Scriau toți lozinci închinate partidului, la început marelui Stalin, înfierau imperialismul, plângeau după Hiroșima și Nagasaki, combăteau ura de rasă, dușmanii poporului, legionarii și fasciștii care odihneau în pușcării. Nistor Ignat semna carnetele de redactori ale tuturor gazetarilor din țară. Toți erau gazetari comuniști, poeți comuniști, scriitori comuniști. Criticii literari veneau din domenii mai tehnice, chiar profesionale muncitorești: cizmari, croitori, dentiști, chiar și ingineri. Ei au înlocuit generația lui Călinescu, Cioculescu, Streinu ș.a.. Și după ce au scris uriașele omagii adresate celui mai iubit fiu al românilor și celorlalte naționalități, în deplinătatea facultăților mintale și nesiliți de nimeni azi fac pe nevinovații.
Mulți cetățeni ultrainteligenți plâng pe umărul fostului rege, carea fost primit în țară din greșeală. Eu, în general, când aud de regi mă gândesc, cum am spus, la trunchi și topor, la ghilotină etc. Așa m-a învățat partidul comunist în timp ce dormeam în frig iarna și beam apa din găleata înghețată, după ce spărgeam gheața cu un ciocan. Am răbdat eu frig, fiind totuși călit de la un an, partidul însă construia un viitor fericit petru noi, tinerii de atunci. Așa scria în Scânteia cea bătrână, care costa 30 de bani. Atât, mai puțin decât o cutie de chibrituri de 50 de bani. Un leu și cincisprezece bani costa un pachet de țigări Naționale. Cu ele am început eu să fumez, la 21-22 de ani. De ce? Nu-mi amintesc.