Amintiri din Comunism

Mulți au răsuflat atunci ușurați. Fascistul general, numit așa în 1958 de însuși scriitorul și filozoful existențialist Jean Paul Sartre, mare băutor de vodcă rusească, a fost pedepsit în 1969. Cineva trebuie să știe de ce și de cine. Istoria-i istorie și nimeni nu învață din ea. Poporul nostru muncitor, continuator al societății socialiste multilateral dezvoltate, a ieșit, în fond, din epoca de aur sănătos tun. Alimentația științifică concepută de academicianul Mincu a fost, în esență, călugărească, spartană. Mai mult spartană, căci călugării au avut totdeauna prea multă mâncare. Fără colesterol, fără alte boli mai grave digestive, mulți constructori ai socialismului au plătit însă un preț alcoolului nostru dublu rafinat, dar și altor poșirci alcoolizate, care au atacat organul esențial: ficatul. Ciroza i-a trimis pe o ipotetică lume cealaltă și pe activiști și pe bravii ofițeri și pe informatori și pe strungari, forjori etc. Țăranii mor în general fără să știe din ce cauză. Moartea vine când trebuie. În copilăria mea, un vecin a căzut mort cu coasa în mână pe câmp, precum soldații la Mărășești sau la Stalingrad. În copilărie, când am ajuns la cuvântul răscoală, am întrebat-o pe mama ce înseamnă. Și ea mi-a spus: atunci când se omoară frații cu părinții sau între ei. Nu mi-a spus că atunci când se omoară țăranii cu boierii, care pun tunul pe ei. A învățat și ea la școală, citea, scria, dar nu voia să spună câte clase a făcut. O dădea pe glume: am făcut trei ani, în clasa întâi. Ileana, sora mea, fie-i țărâna ușoară, a făcut trei ani în clasa a treia, după care mama a retras-o definitiv. Sora mea, cu cele trei clase neterminate, scria cursiv, cu foarte mici greșeli gramaticale. Cam câte face acum un elev mediocru din clasa a opta. Ca să nu vorbesc de cei care fac universități particulare. Și în vechiul capitalism se cumpărau diplome universitare, chiar titluri de doctor. Acum se face întocmai. Comuniștii nu acceptau așa ceva decât pentru activiști. Fiii oamenilor muncii trebuiau să învețe carte serioasă, mai ales la liceu matematica și fizica, pe care și eu le-am iubit, în cele trei școli: primară de 7 ani, de meserii de 3 ani și liceu de 4 ani. În continuare am luat-o spre o disciplină numită filologie, fără bucurie și fără mult efort, e adevărat. Am mai spus că marele defect al învățământului actual este nepredarea gramaticii limbii române din clasa a doua până la terminarea liceului sau a facultății, în sistemul concentric, inventat de renumitul pedagog și dascăl Comenius. Alt mare savant în știința pedagogiei a fost Pestalozzi. Dar se poate trăi pe lumea asta, chiar în epoca internetului, și analfabet. Până și spaniolii, ajunși prea mulți la internet, apelează la românii noștri cu studii liceale sau superioare pentru strâns căpșunele. Foste profesoare sau inginere din scumpa noastră patrie îngrijesc bătrâni în Israel, Italia, chiar și Anglia. Sigur că mulți bătrâni sunt în general uitați de moarte. De unde și expresia noastră populară adresată bătrânilor atât de iubiți de societate: nu umbla prea mult pe drumuri, vezi că acasă te caută moartea. Aceasta vine, de regulă, la domiciliu. Sigur că o soluție ar fi inversul celei spartane. Parlamentul nostru ezită să adopte o soluție spartană în cazul câinilor vagabonzi, din care până în 1960 se făceau pantofi, mănuși, portmonee, curele de dame și alte accesorii din piele de box, adică de câine. Celebra actriță Brigitte Bardot, a doua frumusețe a lumii după Marilyn Monroe în acei ani, la bătrânețe a fost apucată subit de dragostea de câini, uitând de cei 5 soți pe care i-a avut. Regretata Liz Taylor a avut șapte și nu s-a plâns nimănui de asta.
În anii de început ai construirii socialismului, cu sprijinul neprecupețit al marii Uniuni Sovietice, naționalitățile din Suceava trăiau în strânsă armonie. Dușmanii poporului, exploatatorii, erau la pușcării sau în pământ. Orașul era bilingv, cum am mai spus. De altfel, în 1906, prof. Emanoil Grigorovitza a oferit unele date statistice: din 12.000 de locuitori, 6.000 erau evrei, restul fiind români, polonezi, armeni, germani, ruteni și câțiva țigani. Existau de secole și ruși, și sunt și azi. Era stăpânirea austriacă. Istoricii comuniști au acuzat Austria că a adus deliberat populații străine pentru a-i pune în minoritate pe românii autohtoni. Și, în general, nu erau departe de adevăr. Există mai multe recensăminte în sprijinul acestei idei. Interesant este că germanii, polonii, românii și evreii și-au făcut câte o Casă națională, iar cel mai frumos era palatul românilor. A supraviețuit, mult transformat, Dom Polski, casa polonă. Singurii care nu și-au făcut o casă națională erau armenii. Ei se considerau de-ai casei, aici din moși-strămoși, având și un mare aport la întemeierea acestui oraș. Acum suntem aproape toți români, deși mai auzi rar unele cuvinte ucrainene. Nu tu evrei, nu tu nemți, câțiva poloni și armeni românizați care mai merg la biserica lor. De mult s-au întrebat lingviștii și nu numai ei cum a reușit această limbă românească, îmbogățită de două secole cu neologisme, dar și cu un număr de vechi cuvinte slave, adoptate multe cu alte sensuri, să facă să dispară pur și simplu limbi ale unor etnii mai mari sau mai mici. A reușit să mai facă ceva: acum în loc de termenul pentru un post de funcționar, muncitor, profesor etc. se spune englezește job. Și limba uzuală îl va impune în cea scrisă.
Dar românul nostru se adaptează. Primii, evident, sunt țiganii. Cine a văzut filmul celebru Pisica albă, pisica neagră al bosniacului Emir Kusturica, devenit sârb sută la sută, nu ar mai trimite înapoi în România țiganii de la Paris, Milano etc. Ei sunt ai Europei. Sunt indieni dintr-un trib oarecare. Cred că chiar din rândul hindușilor, din a patra castă, paria. Nu-i nicio rușine. Vedeți cum trăiesc milioane de indieni pe malurile râului sfânt Gange, cu vacile sfinte, necomestibile, cu maimuțele sfinte, cu șobolanii sfinți și cu unii oameni care-și spun sfinți, dar în sensul de vindecători. Sigur că au și celebrul zeu Shiva, dansând, cu cele trei perechi de brațe.