Amicale, și-atât

Suntem în plin sezon de amicale. De fapt, sezonul ia sfârșit astăzi, cel puțin pentru echipele europene care răspoimâine încep competiția pentru care au disputat chiar aceste amicale de pregătire. Rezultatele au fost dintre cele mai bizare cu putință, de la Germania – Elveția 3-5, până la Elveția – România 0-1, la doar trei zile distanță. Din punerea cap la cap a acestor două scoruri, nouă (și numai nouă!) ne-ar putea rezulta năstrușnica idee că România e de n+1 (1 e ăla din meciul cu elvețienii!) ori mai bună decât Germania. Chestie oarecum eronată, din motivele pe care le bănuiți. Am văzut și eu câteva din aceste meciuri amicale. În afară de noi, zău că nu le ia nimeni în serios. Există însă și aici o explicație logică: ceilalți sunt prinși cu jocurile oficiale, cu calificările pe la mondiale și europene, lucruri străine nouă, cărora ne mai rămâne doar să ne concentrăm pe amicale. Unde, cu siguranță, ne aflăm în Top 10 mondial, cam pe unde ne aflam la oficiale în urmă cu vreo 15 ani. Revin la ideea de bază: i-am văzut cu vreo săptămână și ceva în urmă pe olandezi pierzând acasă un amical mai degrabă hazliu decât încrâncenat, cam în felul în care și nemții au pierdut în fața Elveției. Tot cam pe atunci, Franța a fost condusă (acasă!) de Islanda cu 2-0. Prin minutul 80 a luat treaba în serios și a înscris repede de 3 ori. Aici e și o chestiune de abordare a jocului: unii antrenori preferă să înceapă jocul cu echipa de bază, cea preconizată să intre pe teren la primul joc de la europene, în timp ce alții încep cu rezervele, lăsându-i pe titularii, și așa epuizați de competițiile interne și de cupele europene, să se odihnească pe bancă, introducându-i spre sfârșitul partidelor, așa, de o dezmorțeală… De aici rezultă scorurile aproape neverosimile. Așa se explică, de pildă, de ce Spania a fost alaltăieri egala… Chinei (!) preț de vreo 85 de minute. Crede însă cineva că într-o competiție oficială China ar fi plecat la pauză fără vreo 3 bucăți în ațe? Tot alaltăieri, și în continuarea aceleiași idei, Mexic a zdrobit… Brazilia! La ea acasă! Nici nu-ncepuse bine meciul, că se și făcuse de 0-1, printr-o execuție de vis a unui mexican ca toți mexicanii: mic, nervos, tehnic. Brazilienii mi s-au părut mai degrabă că încercau niscai scheme în premieră, plus una de conjunctură: încercau să-și ferească picioarele de intrările la rupere ale mexicanilor. Pe Neymar l-au tăvălit de vreo 15 ori, cu bonus un cap în gură prin minutul 75. Bravo, Mexic! Dar n-o da peste ei Brazilia la Mondial?