Ieri, când am deschis calculatorul la prima oră, știrea principală era declarația coordonatorului activității media de la UEFA, domnul Giordano, urmată de interviul acordat GSP de acesta, ambele sub titlul „Așa ceva n-am mai întâlnit!”. Înainte de a citi interviul, primul gând care m-a lovit a fost acela că domnul Thomas Giordano trebuie că este foarte proaspăt cooptat în structurile forului european, din moment ce nu a văzut, exact pe același amplasament, cu opt ani în urmă, halucinantul meci contra Danemarcei, încheiat cu un neverosimil 2-5 și desfășurat pe o suprafață cu mai multe mușuroaie decât acum, și care se perpetuau sub ochii mulțimii la fiecare pas al fiecărui fotbalist. Asta, deoarece nisipul (că asta era substanța pe care se desfășura atrocitatea) are darul instabilității. Cine a fost măcar o dată la mare știe ce vreau să spun.
Prin comparație cu ce s-a întâmplat atunci, chestia din meciul cu Franța e chiar nesemnificativă. Sau chiar o mare realizare inginerească (se poate interpreta și în sensul de „inginerie financiară” dacă țineți neapărat) din moment ce, odată strecurată printre două brazde, mingea putea străbate apoi trasee în linie perfect dreaptă tot de câte vreo doi-trei metri, până la următoarea brazdă, lucru irealizabil la meciul cu danezii. Așa că să ne mai lase domnul Giordano cu comentariile lui. Da, dar mai jos, zice tot domnia sa că s-au mai petrecut, ca efect colateral, încă două premiere mondiale: suspendarea unui teren imediat după inaugurare (ei, da, aici am surclasat toată planeta!), dar și „suspendarea”, din imposibilitatea de a juca acolo săptămâna viitoare, unui număr de 3 (trei!) echipe de fotbal angrenate în cele două cupe europene. Și, întocmai ca în Legile lui Murphy, unde există și câte un corolar, cel din acest caz constituie, la rândul lui, o premieră mondială: niciodată, nicăieri în lume, n-au existat trei echipe care să anunțe oficial că joacă toate pe același stadion!!
La așa salbă de recorduri, nici că se putea un fundal sonor mai potrivit decât răgetele lu’ una Inna, care a masacrat fabuloasa „We Are the Champions” a lui Freddie Mercury. La așa campioni, așa cântare.
