Am îndeplinit misiunea, Gabi

Colegul Gabi Manță își încheia articolul de ieri, încântător în totalitate, rugându-mă să introduc în matinalul de la Radio Top o piesă reggae devenită clasică, al cărei titlul adaptat de dl Manță la realitățile zilei ar fi fost „Gimme Hope, Jo’annis, Gimme Hope”. Anunț aici că eu și Eddy Grant am îndeplinit misiunea, întocmai și la timp! Mai urmează doar ca și „Jo’annis” să și-o ducă la bun sfârșit, deși fălcile-i parcă și mai încleștate decât de obicei atunci când a declarat alaltăieri că dorește și preluarea Guvernului de partidul domniei sale mi-au indus mai degrabă teamă decât speranță. Ca să închei acest derapaj de la fotbal către politică, am să mai spun doar că votul masiv n-a fost neapărat anti Ponta, ci anti dictatură, ACL marșând permanent pe ideea că și Guvern, și Președinție, de aceeași culoare sunt antidemocratice. OK, până aici. Dar care-i deosebirea dintre o dictatură „roșie” (nerealizată) și una „albastră” tocmai pusă la clocit? Există însă și dictaturi „de bine”, cum este cea pe care tocmai pare să o fi instaurat fostul politician Iordănescu: dictatura lui 2-0! Susținută și de ideologia „un meci, două goluri date, un singur marcator”. După senzaționala și neașteptata prestație a lui Papp de vinerea trecută, iată că alaltăseară a venit rândul lui Keșeru, ceea ce mă face să mă mai întreb o dată: ce o fi fost în mintea lui Puiu când l-a titularizat vineri pe împiedicatul ăla de Stancu, ținându-l pe Keșeru pe bancă? Oricum, sper ca venirea primăverii și revenirea lui Marica să rezolve problema dispariției definitive din lot a lui Stancu, pe care mi s-a pus pata nu de la meciul cu Irlanda de Nord, când și-a dat „urechi” singur, ci încă de la cel cu Ungaria din trecutele preliminarii, când a tras-o pe aia paralelă cu linia porții, de la 1 metru, ba și cu poarta goală. Poate-ți dau iconițele alea gândul bun, Puiule!