Naționalaa reintrat în cărțile calificării, după ce la debutul preliminariilor ne îmbolnăvise de nervi. Ulterior, ne-am revenit cât de cât, fără însă cajocul să se fi modificat radical, astfel încât chiar să fie dătător de speranțe. Mai degrabă ghinionul și prostia celorlalte ne-au ajutat, jocul rezultatelor fiindu-ne favorabil în absolut toate celelalte meciuri. Și uite-așa, fără să fi rupt gura târgului, ne-am trezit „în obiectiv”, adică pe locul 2 în grupă, pe care am fi categoric cretini dacă l-am pierde. Dar, întrucât avem o îndelungată istorie a cretinismului la acest nivel, până nu se încheie și meciul cu Liechtenstein, aproape că n-ar trebui să mai facem calcule. Totuși, vă rog să mă credeți că nu am foarte multă tihnă nici în privința penultimului meci, pe care îl jucăm acasă cu Islanda. Iar asta în niciun caz fiindcă Islanda ar mai prezenta vreun pericol în sine, ci fiindcă în fața ei se va așeza o România în care parcă văd că Mirel (la dataaia va mai fi selecționer, nu?) o să-și amintească de virtuozitățile din campionat ale unei catastrofe pe nume Keșeru și o să-l convoace, o să-l titularizeze… iar noi o să așteptăm vreo 90 de minute să dea dracului un gol, așa cum îl tooot așteptăm de vreo 300 de ani să dea unul! Vă tot întreb, și văd că nu-mi răspundeți: când a dat ăsta la Națională un gol care să conteze? Și mă macină și chestia asta: dacă Keșeru iar e adus să ocupe o bucată de gazon, dacă lângă el sau în locul lui îl mai bagăși pe Pușcaș, care pare să fi uitat complet cu ce se ocupă un centru atacant (ori poate că idolul lui o fi Moș Keșeru, pe care încearcă să-l imite!?), noi cum dracu’ înscriem golurile cu care să batem și Islanda,și Liechtenstein? Dar, cum toate problemele au și rezolvări, eu am găsit-o pe asta: Torje! L-ați văzut cum, printre împiedicații de coechipieri și împiedicații de adversari, pare și el fotbalist, aidoma lui Keșeru? Hai, Mirele, nu ezita nicio clipă: convoacă-l de urgență și pe Torje, că când (chiar așa!) s-o pune și el pe jucat, nicio Islandănu ne mai rezistă!