Am copil în clasa-ntâi!

Prima zi de școală … deși este doar o zi din viața copilului și a părintelui, este ziua cu cea mai mare încărcătură emoțională. Între amintirile fiecăruia dintre noi ea se regăsește cu siguranță.
Pentru copil este o zi specială. Poate și-a imaginat-o, poate este nerabdător, poate se simte “mare” sau poate îi este o frică teribilă.
Pentru părinte este o zi în care spune cu mândrie, pentru prima oară “copilul meu este școlar”.
Clasa I este un simbol. Marchează începutul școlarizării, o noua etapă în viața copilului. Oferă primele informații de bază, vitale pentru restul activității școlare (scris, citit, socotit).
Copilul parcurge o perioadă destul de grea din punctul de vedere al adaptării. Programul lui se schimbă, se organizează și se disciplinează după regulile și normele școlii. Timpul liber se diminuează deoarece obligațiile școlare solicită timp atât la școală cât și acasă.
Treptat copilul va deveni responsabil și se va achita de numeroasele sarcini școlare. Însușirea cunoștințelor este alertă, dar își va regla ritmul. La început obosește si are nevoie de mai multă odihnă.
În tot acest timp trebuie să simtă încredere, afecțiune și încurajare. Chiar și în familie se petrec schimbări (de program, de atitudine, de preocupări, se impun unele renunțări, etc.) odată cu începerea școlii.
Supravegherea și îndrumarea copilului de către părinți este foarte importantă. Trebuie observate schimbările comportamentale, eventualele frici și probleme pe care le are copilul și trebuie menținută o comunicare foarte bună.
Uneori are nevoie de sfaturi, alteori de ajutor. Învață să-l ajuți fără să faci în locul lui.
Temele acasă sunt de multe ori o problemă mai mare pentru părinți decât pentru copii.
Modul de abordare al acestui subiect ar fi bine să nu fie agresiv și obsesiv. Încurajează-l să lucreze singur, chiar dacă îl supraveghezi.
Dorința de a avea un copil extraordinar îi face pe unii părinți să “grăbească” acest lucru.
Nu e cazul să strigi la copil. Daca poți ajută-l, dacă nu, mai bine rogi învățătoarea să te ajute să înțelegi cum să-l ajuți folosind metode de lucru specifice copilului mic.
Un obicei prost al unor părinți este să rupă foaia pe care ei o consideră scrisă urât. Îl sperii, îl supui unei munci inutile (a doua oară scrie mai urât deoarece obosește musculatura mâinii), îi destabilizezi încrederea în sine, îi poți dezvolta frica de a face singur ceva și cel mai rău îi poți crea un dezgust pentru temele de acasă.
Pașii mici îl formează pentru eforturile care-l așteaptă. Copilul se dezvoltă continuu și va face față cu succes cerințelor în creștere care vor fi în echilibru cu posibilitățile lui.
Vă dorim un an școlar plin de realizări!
Bianca ZUS
www.problemele-copilului-meu.ro