Am aflat unde-i buba



Mă știți de fan al Real-ului, așa că nu mai e nevoie să vă povestesc câte stări am traversat alaltăieri, în timpul meciului cu Bayern. Bazându-mă pe cele văzute până acum, atât în cele două campionate, cât și în Liga Campionilor, vedeam un meci cu goluri (cum a și fost de fapt) și terminat cu victoria Real-ului, argumentele fiind apărarea destul de fragilă a ambelor echipe (în special a lui Bayern) și linia de atac excepțională a Real-ului. În loc de asta, ce văzuserăm? Un Bayern atacând cu disperare, chiar cu ură, și un Real mai degrabă marcat de ideea că oricum se califică și că mai important decât dubla cu Bayern este meciul de sâmbătă, cu Barcelona. Era clar, pentru cine-i cunoaște, că „madridiștii” sunt cu gândul acolo, singura chestie care părea să-i preocupe cu adevărat pe Alianz Arena fiind marcarea unui gol.
Au încercat asta preț de vreo zece minute, chiar primele, apoi au început să joace cu totul altceva decât joacă de obicei și cu totul altceva decât așteptăm de la ei noi, cei care-i iubim. Am văzut un Real crispat, jucând un fotbal pe care l-am mai văzut o singură dată în ultimele șase luni: atunci când ne-a tras-o Barcelona, prin noiembrie. Am scris asta atunci, tot aici, anume că Real a încercat să joace o tiki-taka, chestie care nu i se potrivește nicicum. Exact la fel au stat lucrurile și alaltăieri, lucru de care nu pot să nu-l găsesc de vinovat pe Mourinho. Să ne înțelegem: nu m-ar fi supărat dacă Real pierdea cu 4-1, dar să fi avut vreo două bare și alte șase-șapte ocazii, că aș fi mizat pe un 3-0 în retur. Dar să-i vezi jucând un fotbal de căcănari, izvorât ca din năclăiala minții unui Pițurcă sau a unui Ciobotariu, parcă e prea mult.
Mourinho a arătat cu acest prilej (de-ar fi doar ăsta!) că n-a înțeles nimic din spiritul Real-ului și că întreaga lui știință se rezumă la trei cuvinte: curul în poartă. Motiv pentru care, chiar dacă ia și campionatul, și Liga Campionilor, eu îi doresc de pe acum drum bun și noi succese: cu Porto, cu Inter, cu cine-o fi, dar pe la Madrid să mai vină doar când l-or chema Getafe sau Athletico.