Alo, domnule președinte Klaus Iohannis, s-aude?

Niciodată nu s-a făcut atâta caz de odihna politicienilor. Nu a mai existat un an în care să plece toți conducătorii în concediu. Tonul a fost dat de Klaus Iohannis. A plecat de Paști în concediu în străinătate. Acum și-a luat alt concediu și s-a dus la mare. Nu spun nimic, președintele are nevoie și el de o vacanță, dar nu de concediu după concediu. Este o stare de normalitate asta? Țara merge și cu președintele plecat în concedii fără sfârșit?
Este fără precedent lipsa lui Iohannis de la Serbările Mării. Nici un președinte nu a mai făcut așa ceva. Mai ales că este Comandantul Suprem al Forțelor Armate… Mă rog, dacă așa a crezut domnia sa de cuviință, dar nu este bine. Se aude, domnule președinte Klaus Iohannis?
Începem o săptămână în care vor avea loc discuții între partidele parlamentare pe marginea noului Cod Fiscal, care a fost votat o dată în Parlament cu o cvasiunanimitate, evident dezbătut în ambele camere ale acestuia. Iohannis n-a scos o vorbă nici în timpul dezbaterilor, dar nici după ce Codul Fiscal fusese votat. A așteptat la cotitură ultima zi în care avea voie să-l promulge ori să-l retrimită înapoi (scuzați pleonasmul), pentru alte dezbateri. Nu a precizat articolele sau alineatele pe care le-ar vrea modificate, președintele mulțumindu-se să afirme că trebuie revăzut în întregul lui și că ar pune în pericol macrostabilitatea economică a României în următorii ani. Nu e bine, domnule președinte, vorba cuiva.
Klaus Iohannis, pe lângă leafa pe care și-a promulgat-o pe șest, scornește tot felul de pretenții pentru creșterea nivelului de locuire în vila de lux modernizată, cândva, și de înaintașul său – Traian Băsescu, despre care, fie vorba între noi, nu am o părere prea bună. Și spun gurile rele că pretențiile noului președinte pentru exercitarea întocmai a prerogativelor sale ar valora, deja, miliarde de euroi! Păi, se poate dom’ președinte? Sunt peste un milion de români care lucrează pentru salariul minim pe economie, adică circa 1.050 de lei. Sunt foarte mulți tratați cu aroganță și dispreț când își cer drepturile legitime. Și mai sunt toți ceilalți, foarte mulți, cărora li se oferă disprețul atât de caracteristic celor care-și “adjudecă” tot felul de favoruri, și case, și averi, profitând de faptul că au pâinea și cuțitul în mâini. E bine, domnule președinte? Demnitarii nu știu să-i respecte pe cei care-și dau viața pentru patrie, care se sacrifică pentru semenii lor, medici, salvatori, pompieri, și nici măcar pe dascălii de la care au învățat buchea cărții pe care, acum, au transformat-o în buchea aroganței! Ei, ce ziceți, dom’ președinte, e bine, nu?
Eu spun că s-a scăpat căruța la vale. Aroganța și favorurile de tot felul cu care sunt aureolați demnitarii arată disprețul față de cei mulți. Ceea ce înseamnă că înainte de tot felul de privilegii și de disprețul cel de toate zilele, aleșii noștri trebuie să ne arate ceva… respect, măcar cât negru’ sub unghie! Am dreptate, dom’ președinte?