Alexandru Macedon și Constantin cel Mare

Dacă astăzi lucrurile nu stau bine în lume este și pentru că cei care o conduc au uitat că menirea lor este de a o sluji, și nu de a o subjuga. E de preferat ca în memoria umanității cei cărora Dumnezeu le-a dat să cârmuiască popoare să lase un nume bun. Nu există manual de istorie universală antică să nu pomenească de cel mai mare împărat pe care l-a avut spațiul mediteranean înainte de era creștină. Numele lui stă înscris cu multă glorie în cartea marilor strategi și conducători militari din toate timpurile. Este vorba de Alexandru Macedon. Deși nu a trăit decât 33 de ani, între 356 și 323 î.Hr., Alexandru cel Mare a dat dovadă de eroism și perseverență în tot ce a întreprins. Cuceririle sale, Siria, Egiptul, Persia, le-a reușit numai datorită exemplului de curaj și bunătate oferit soldaților săi, care l-au urmat oriunde în luptă. La întoarcerea din ultima campanie militară, cea din India, în drum spre Babilon, lui Alexandru, care niciodată nu mergea călare atunci când soldații lui erau în marș, i s-a făcut sete. A cerut apă și ostașii s-au repezit să-i aducă regelui apă într-un coif. Era foarte cald în deșert. Tuturor le era sete. I-a fost adusă din ultima rezervă de apă. Alexandru a luat coiful, a vrut să-l ducă la gură, dar a văzut ochii celor care-l priveau. Erau oamenii lui și femeile lor, căci campaniile militare durau ani de zile, iar soldații cu greu îndurau singurătatea. Parcă toți așteptau un gest de la rege. Acesta s-a oprit, a luat coiful și a răsturnat apa adusă de slujitori în nisipul încins al deșertului. Imediat a izbucnit un vuiet de urale și toată armata a mers mai departe, mândră că are un asemenea comandant. Dar dacă Alexandru era atât de exigent cu sine, aceeași măsură o cerea și din partea subordonaților săi. Cercetându-și ostașii, a descoperit pe unul dintre ei, care purta același nume de Alexandru, că era rău, crud și nu asculta poruncile mai-marilor săi. Aflând aceasta, împăratul l-a mustrat aspru și i-a spus: „Sau lepezi acest nume căruia acum nu-i faci cinste, sau fă-te vrednic de el“.
Zilele trecute, Biserica Ortodoxă ne-a pus în față un alt mare conducător, primul împărat roman creștin, pe Sfântul Constantin cel Mare. Dacă acum credința adevărată se propovăduiește pretutindeni, este și datorită acestui om care a oprit persecuțiile împotriva celor care se închinau Mântuitorului. Și astăzi, tuturor celor care, deși creștini, duc o viață departe de învățătura lui Hristos, acest sfânt le spune, asemenea lui Alexandru Macedon: „Sau lepădați numele de creștin, sau faceți-vă vrednic de el“.
(Augustin Păunoiu, sursa: Ziarul Lumina)