Alertă maximă pentru poliomielită: peste 900 de copii vaccinați de urgență și vaccinuri pentru centrul de migranți din Rădăuți

Una dintre cele mai cumplite boli, poliomielita, care în România nu a mai fost diagnosticată de 23 de ani, riscă să reapară, pe fondul refuzului vaccinării sau neprezentării copiilor pentru completarea schemei de vaccinare începută în maternitate. Directorul adjunct al Direcției de Sănătate Publică (DSP) Suceava, dr. Cătălina Zorescu, ne-a declarat, ieri, că la această oră poliomielita a devenit ”urgență de sănătate publică internațională” deoarece evoluează în țări precum Nigeria, Afganistan și Pakistan și există riscul de a difuza în țările europene. Județul Suceava este cu atât mai expus cu cât este în zonă de graniță, ultima frontieră a UE. În acest context, DSP a luat măsura transmiterii unor doze de vaccin la Centrul Regional de Cazare și Proceduri pentru Solicitanții de Azil Rădăuți, pentru eventualitatea în care imigranți din țările de risc ajunși în acest centru ar fi însoțiți și de copii. De asemenea, DSP a luat măsura recuperării restanțierilor la vaccinare, respectiv a celor 902 copii suceveni care au fost incomplet vaccinați. Cu ajutorul medicilor de familie, acești copii au primit una, două sau trei doze de vaccin antipoliomielitic și au fost imunizați.
Ultimul caz de poliomielită din România a fost înregistrat în aprilie 1992, la un copil din județul Giurgiu care nu fusese niciodată vaccinat.Statisticile medicale evidențiază mai multe episoade epidemice, în anii 1927, 1955, 1980–1982 (221 de cazuri), și în perioada 11 noiembrie 1990 – 25 aprilie 1992 (13 cazuri, în special copii romi nevaccinați, mulți dintre ei infectați cu virusul imunodeficienței umane HIV).
În țara noastră vaccinarea împotriva acestei boli care evoluează mortal sau cu sechele multiple se face din 1957, după scheme de vaccinare bine stabilite, astfel că s-a reușit ținerea ei sub control. În ultimii ani, însă, tot mai mulți părinți refuză vaccinarea și s-a ajuns ca în județul Suceava numărul copiilor vaccinați să scadă de la 95% la 72%. În februarie 2015, DSP a verificat, conform procedurilor, vaccinarea la copiii care au împlinit 18 luni. Rezultatele sunt alarmante: dacă în privința vaccinului BCG pentru imunizarea împotriva tuberculozei rata de acoperire a fost de 95%, la celelalte tipuri de vaccin – difterie, tetanos, tuse convulsivă, poliomielită, hepatită B și Haemophilus influenzaen rata de vaccinare a scăzut la 72%. ”Este un procent alarmant de mic față de optimul de 95%. La Suceava noi eram fruntași la vaccinare. La antihepatita B, care se face în primele 24 de ore de la naștere, rata este de 86,5%. În maternitate, părinții acceptă vaccinarea mai ușor. Se mai poate recupera până la 24 de luni, dar nu complet”, a spus dr. Zorescu. Medicul a precizat că toate aceste ”goluri vaccinale” reprezintă un potențial de infecție în comunitate.
Refuzul vaccinării este un moft riscant
Dintre copiii nevaccinați, în 10,9% din cazuri a fost vorba despre neprezentarea părinților cu copiii la vaccin, iar pentru 7,3% părinții au refuzat vaccinarea. ”Părinții spun că își asumă riscul îmbolnăvirii copiilor lor. Dar în cazul rujeolei, de exemplu, dacă de la un copil bolnav se îmbolnăvește educatoarea însărcinată, cine este responsabil? Rujeola (pojarul) poate da forme grave, chiar mortale. În 2012-2013 a fost epidemie și la Izvoarele Sucevei am avut un caz mortal, la Izvoarele Sucevei. A fost singurul caz mortal din țară”, a spus dr. Zorescu.
Practic, refuzul vaccinării este mai curând un moft periculos deoarece marea majoritate a acestor copii au primit în maternitate primele doze de vaccin, numai că ulterior părinții le-au refuzat dozele de completare, astfel că ei sunt de fapt incorect sau incomplet imunizați. Până la o anumită vârstă – 14 ani – copiii trebuie să primească un anumit număr de doze. De la 1 aprilie a.c., calendarul de vaccinare a fost schimbat. Copiii primesc în maternitate vaccinurile anti TBC și împotriva hepatitei B, la două luni și la patru luni – vaccinul hexavalent împotriva difteriei, tetanosului, tusei convulsive, poliomielitei, hepatitei B și Haemophilus influenzae, la 11 luni – din nou vaccin hexavalent, la 12 luni – vaccin antirujeolă, rubeolă și oreon, la 6 ani – un tetravaccin împotriva difteriei, tetanosului, tusei convulsive și poliomielitei, iar la 14 ani – vaccinul antidifteric și antitetanic.
Vaccinarea copiilor de vârstă școlară nu se mai face în școli, ci de către medicul de familie.
Mai menționăm că deși curentul antivaccinare este extrem de activ și de vocal, inclusiv în România, cel puțin deocamdată nici nu poate fi vorba despre renunțare. La riscurile pe care le prezintă bolile pentru care se face imunizarea, cel puțin în cazul poliomielitei, se adaugă și riscul bioterorismului. Deși virusul polio nu este considerat agent „militarizabil” ideal pentru utilizarea bioteroristă, riscul există deoarece este dificil de detectat și poate fi produs, stocat și eliberat în mediu foarte ușor.