Aici se mai joacă, dincolo la fel

Nu știu care dintre competiții este mai interesantă: cea pentru titlul de campioană și pentru prezența în preliminariile cupelor europene (fiindcă în grupe, adică în competițiile propriu-zise, s-avem pardon, chiar nu mai pupăm anul ăsta vreo participare) ori cea a disperatelor, care fug de retrogradare că Satana de tămâie. Mă rog, nu prea fug, ci se târâie, în ton cu căldurile la care sunt puse să joace și cu pauza care numai dătătoare de tonus nu a fost. În tot balamucul produs de sistemul competițional, alcătuit parcă de absolvenți de școli ajutătoare, în care echipele își văd înjumătățite rezultatele eforturilor lor din timpul campionatului „normal”, vedem că se mai pot produce totuși minuni pe linia dreaptă de dinaintea sosirii, surpriză absolută, după mine, constituind-o apariția în fruntea clasamentului a unei echipe care chiar că ar merita victoria finală, Craiova. Cumva profitând nu doar de lotul chiar valoros pe care îl are, dar și de blazarea, dezinteresul ori infatuarea celor două tradițional pretendente, FCSB și CFR, Craiova se aflăacum în postura de mare favorită, având de disputat partidele decisive contra celorlalte două chiar pe teren propriu. În vremuri normale, cu publicul ei nu doar extrem de numeros, ci și extrem de entuziast, cele două victorii presupus decisive ar fi venit aproape de la sine. Însă în condițiile de restriște impuse de demențaplanetară, cu tribunele pustii, șansele se echilibrează. Este totuși evident că în timp ce Steaua nu poate depăși Botoșaniul, iar Clujul face și el egal cu Astra, Craiova a reușit să treacă, greu dar totuși să treacă, de Mediaș, ceea ce demonstrează hotărârea oltenilor de a nu lăsa vrabia din mână. Dincolo, în subsol, faptul că revelația Clinceni a luat-o clar de la catastrofaDinamo a redeschis lupta pentru locurile salvatoare, ceea ce nu poate decât să ne mulțumească pe noi, telespectatori iubitori de suspans. E clar: ambele competiții se vor juca probabil până în ultima clipă, și sper că fără trântele cu care amenința câte unul pe care l-a bătut soarele-n cap, precum domnul Gigi Becali.