Ai zice că-s chiar fotbaliști…

La ora la care scriu eu acest articol, mai sunt de disputat încă două meciuri din etapa a doua a primei noastre ligi. Datorită faptului că nici nu prea există concurență, campionatele din țările cu fotbal fiind încă în vacanță, am urmărit integral cele 12 meciuri de până acum din campionatul intern. Ele se pot împărți în două categorii distincte: una este alcătuită din meciul Steaua – Dinamo, celelalte 11 alcătuind o alta, cea a fotbalului nostru obișnuit, fără spectatori, fără chef, în general fără fotbal! Culmea generozității au atins-o ziariștii de specialitate care vorbesc despre partide disputate, despre îndârjire și echilibru, în loc s-o zică pe aia dreapta: un fotbal de rahat, jucat la improvizație și nimereală, cu niște fotbaliști rudimentari, care nu stăpânesc noțiuni elementare din sportul pe care-l practică „profesionist”, conduși în teren de niște antrenori în general necalificați sau prost calificați, și angajați de niște patroni a căror unică legătură cu fotbalul este spălarea de bani prin intermediul acestei activități. În acest context absolut dramatic, era greu de presupus că mai găsim vreo rază de lumină. De aceea, am comutat cu oarecare reținere unul din televizoare pe „eternul derby”, care a mai și început cu obișnuita mârlănie de factură, presupun, congoleză: aruncatul de petarde pe gazon. Apropo: credeți că vor fi și sancționați nominal, cum ar trebui, câțiva dintre imbecilii ăia? Eu pariez că nu, fiindcă știu și cum se introduc pocnitorile alea pe stadion: o fac chiar polițiștii, jandarmii și/sau feluritele firme de (in)securitate (pe ăștia cine să-i controleze, dacă ei „controlează” pe toată lumea!?) care au, desigur, prieteni printre membrii galeriilor. Ce a urmat a fost însă uimitor: un meci cu care nu ți-ar fi rușine să ieși oriunde în lume, cu faze și execuții senzaționale, cu gafe uluitoare, cu goluri multe și spectaculoase, cu multă ambiție, dar fără durități, ce mai, cu absolut tot ce înseamnă fotbal adevărat. Văzându-i alaltăieri, ai putea crede că cei mai mulți dintre ei sunt chiar fotbaliști. Și poate chiar sunt. Nenorocirea e că își reamintesc chestia asta de două ori pe sezon. Hai, patru, dacă intră amândouă în play-off!