Cuvântul „agheasmă” vine din grecescul „aghios” și înseamnă sfințire. La români, prin agheasmă se înțelege atât apa sfințită, cât și slujba pentru sfințirea ei. „Agheasma mare” se săvârșește de Bobotează, spre deosebire de „Sfințirea cea mică” a apei, care are loc în biserică în prima zi a fiecărei luni, iar în case, oricând cer credincioșii.
„Agheasma mare” se face atât în ajunul Bobotezei, când se sfințește apa cu care preoții botează apoi casele creștinilor, cât și în ziua de 6 ianuarie, după liturghie, când se sfințește apa pe care o iau creștinii la casele lor pentru tot anul.
Se spune că apa sfințită de Bobotează se păstrează nestricată vreme îndelungată, rămâne proaspătă, curată și plăcută la gust, de parcă ar fi scoasă de curând din izvor.
Astfel, Biserica Ortodoxă Română îi sfătuiește pe credincioși să păstreze agheasma într-un vas curat și la loc de cinste și să guste din ea pe nemâncate și cu multă cuviință în zilele de ajunare și de post sau cu ocazia marilor sărbători, după ce vin de la biserică. De asemenea, se obișnuiește ca oamenii să bea din agheasma mare timp de opt zile consecutiv, din ajunul Bobotezei până la încheierea Praznicului, adică până la 13 ianuarie, după care apa sfințită se poate lua numai după spovedanie.
Credincioșii și preoții consideră că apa de la Bobotează are o putere deosebită, pentru că a fost sfințită printr-o îndoită chemare a Sfântului Duh, iar sfințirea are loc chiar în ziua în care Mântuitorul s-a botezat în apele Iordanului.
Reînnoirea timpului calendaristic
Boboteaza cumulează elemente specifice de reînnoire a timpului calendaristic, la riturile creștine adăugându-se practici populare de purificare a spațiului și de alungare a spiritelor malefice. Astfel, în Bucovina, purificarea aerului se face prin focuri, în cadrul unui obicei numit Ardeasca. Această manifestare are loc imediat după sfințirea apei, când tinerii se retrag pe locuri mai înalte, aducând cu ei cărbuni încinși, ce au fost în prealabil folosiți la aprinderea săcălușelor (puști mici, vechi, n.r.), cu care aprind focurile de Bobotează. Rugul este făcut din vreascuri și frunze uscate strânse de feciori cu o zi înainte. Tinerii cântă și dansează în jurul focului și sar peste foc, fiind feriți astfel de boli și de păcate. La plecare, fiecare ia cărbuni aprinși, cu care se afumă pomii din livadă, în scop fertilizator. De asemenea, se presară în jurul locuinței pulberea folosită ca încărcătură pentru săcălușe.
