Administrarea Sf. Taine a Botezului este primul act prin care se aplică puterea sfințitoare. Ea nu se aplică însă vreunui membru al Bisericii, ci unei persoane care încă nu face parte din Biserică și care, astfel, este situata în afara Bisericii.
Normele canonice sau rânduielile, care trebuie să fie observate la săvârșirea Sf. Botez, se împart în patru categorii și anume : în norme sau rânduieli privitoare la cei care au dreptul să săvârșească Botezul; în norme privitoare la cei care pot primi Botezul; în norme privitoare la săvârșirea Botezului însuși și în norme privitoare la efectele admi¬nistrării Sf. Taine a Botezului.
a) Ce dispun aceste norme în privința săvârșitorului Sf. Taine a Botezului ? Ele prevăd că în mod obișnuit, Sf. Taina a Botezului se săvârșește de către episcop și de către presbiter, putând fi ajutat nu numai prin prezență, ci și prin împreună lucrare harica de către diacon, iar în cazurile când nu este posibil să săvârșească această Sf. Taină un episcop sau un presbiter, ea poate fi săvârșită și de un diacon sau chiar și de către un laic, bărbat sau femeie, ori de un monah sau de o mo¬nahie, dacă aceștia sunt ei înșiși botezați în mod valid și nu sunt eretici.
În cazul când un botez este săvârșit în condiții excepționale – din necesitate – de alt creștin decât de un episcop sau de un preot, el se socotește botez valid, prin iconomie. O dată săvârșit botezul acesta de necesitate sau prin iconomie, se mai pot citi cel mult unele rugăciuni deosebite de către episcop sau de către presbiter. (Can. 46-50 ap.).
Nu au calitatea de a săvârși botezul nici un cleric și nici un creștin care au căzut în erezie (can. 68 ap.).
b) În privința primitorului Sf. Taine a Botezului, rânduielile tradiționale și canonice ale Bisericii prevăd ca acesta poate fi orice ființă umană în viață.
În cazul când persoanele care urmează a primi Sf. Botez nu sunt în vârstă și nu pot mărturisi ele însele credința creștină, trebuie să fie asistate de altă persoană drept credincioasă, care îndeplinește rostul de părinte sufletesc, garant, martor, tutore religios creștin al noului bo¬tezat. Persoana aceasta se cheamă naș, iar față de el, per¬soana pe care o asistă la botez, dobândește numele de fin și între am¬bele persoane, adică între naș și între fin, precum și între rudele de sânge ale acestora se stabilește o înrudire cu caracter religios care se numește nășie (can. 57 Trul.).
De la sfârșitul epocii apostolice și mai precis din epoca postapostolică s-a introdus rânduiala că persoanele ajunse la starea conștiinței de sine, dacă își manifestau dorința de a primi botezul, să fie trecute prin mai multe trepte sau stări premergătoare Botezului și anume: mai întâi, să li se dea un nume creștinesc, apoi să fie supuși catehizării, adică să intre în categoria așa-zișilor catehumeni. Abia după ce isprăveau catehumenatul, erau supuși exorcismelor și admiși să participe la sfintele slujbe, în cadrul cărora erau botezați (cari. 7 II ec).
O categorie aparte de candidați la botez o formau așa-numiții cli¬nici, adică oameni bolnavi care zăceau. Aceștia erau botezați numai dacă erau destul de conștienți ca să-și exprime dorința de a primi Sf. Botez.
Altă categorie aparte o formau cei al căror botez nu era sigur. În cazul lor, fie că erau copii care nu puteau mărturisi că au fost sau nu botezați, fie că erau adulți care nu aveau siguranța că au primit un botez valid, Sf. Botez se săvârșea folosindu-se o formulă deosebită prin care se face rezervă ca Sf. Botez se săvârșește numai dacă primitorul nu a fost botezat în mod valid (can. 72 Cart. ; 84, VI. ec).
Canoanele mai prevăd și alte categorii de primitori ai Botezului, dintre care mai menționăm -în mod special – pe eretici sau pe cei ce au primit Botezul de la eretici, căci ereticii sunt de două feluri sub acest raport, adică, unii care primiseră Botezul în mod valid și deveni¬seră membri ai Bisericii, iar apoi au căzut în erezie, iar alții care n-au primit Botezul Bisericii, ci numai botezul savârșit de eretici, adică un botez formal care nu i-a făcut părtași de harul Sf. Botez.
În cazul revenirii și reprimirii în Biserică a celor din prima ca¬tegorie, ei nu mai sunt rebotezați, ci li se cere doar să se lepede de erezie, dând anatemei împreună cu Biserica toată rătăcirea și mărturi¬sind în scris credițta pe care o mărturisește Biserica, după care sunt unși cu Sf. Mir (can. 7 II ec. , can. 95, VI ec).
În cazul celor din a doua categorie, însă, atât rânduielile bisericești tradiționale, cât și cele cuprinse în mai multe canoane, obligă sub pe¬deapsa caterisirii ca botezul lor să nu fie primit, iar cei aflați în această situație să fie botezați, pentru că în asemenea cazuri nu se repeta bo¬tezul, ci el numai se săvârșește în chip valid asupra cuiva, care nu fusese botezat de fapt.
c) În privința săvârșirii Sf. Botez rânduielile tradiționale ale Bise¬ricii au statornicit și canoanele au confirmat, prin norme precise să se urmeze întocmai ceea ce a poruncit Domnul care le-a cerut Sfinților Săi Apostoli să săvârșească Botezul în numele Sfintei Treimi, prin cuvin¬tele : „Mergând, învățați toate neamurile, botezându-i pe ei în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh” (Mat. 28, 19). De asemenea, tot pe baza practicii și a normelor canonice, s-a statornicit ca botezul să fie săvârșit prin trei afundări (can. 50 ap. , can – 7 II ec.; 91 Vasile cel Mare).
O dată săvârșit în mod valid, Botezul nu se mai repetă, adică este interzis a se repeta, sub pedeapsa caterisirii (can. 47. ap. , 48 Cart.).
Locul unde se săvârșește Sf. Botez este biserica. Săvârșirea lui în altă parte se poate face numai cu aprobarea episcopului, în caz contrar se prevede pedeapsa caterisirii (can. 31, 59 VI ec. ; 12, I-II).
d) Normele care se ocupă de efectele Botezului, arată că cel bo¬tezat devine membru al Bisericii sau dobândește ceea ce s-ar putea numi cetățenia bisericească, devenind astfel subiect de drepturi și de îndatoriri în cadrul societății religioase creștine, care se numește Bi¬serica, în această calitate și numai în această calitate, el poate primi și celelalte Sf. Taine și ierurgii ale Bisericii.
Botezul administrat în mod valid nu se mai repetă sub pedeapsa caterisirii (can. 47 ap. ; 48 Cart.), pentru că efectul principal al botezu¬lui, care este ștergerea păcatului originar, nu se pierde. Nici chiar prin căderea in erezie nu se mai recade în starea de păcat originar.
Sursa: www.crestinortodox.ro
