În cele din urmă am ajuns acolo unde știam că vom ajunge încă de la jumătatea campaniei de calificare. Dar frustrarea este cu mult mai mare pentru că am mușcat cu voluptatea ochilor închiși din nada pe care destinul ne-a aruncat-o nesperat în cale. Nu merită să discutăm pe marginea unui meci fără istoric, dar nici să arhivăm totul la repezeală și să trecem deja la competiția următoare. Să ne mai rumegăm un pic tristețea curentă fiindcă anii ăștia trec prea repede dacă îi numărăm din doi în doi sau din patru în patru. Privind mereu înainte realizăm prea brusc că Mutu va face 30 de ani la viitorul mondial. Și parcă mai ieri se transfera la Inter…
S-a invocat Moș Crăciun, dar am uitat că n-am fost suficienți de cuminți. Și nici poezii nu prea mai știm ca odinioară. Zîmbim oblic cînd aflăm pe la examene că Nichita este femeie. Dacă tot s-au propus bani pentru finlandezi, de ce nu s-a încercat direct la moșu’? Nu, nu ca să-l mituim, ferească, ci doar ca să-l “stimulăm”. Nimeni nu e scutit de gafe, dar devine de-a dreptul dezgustătoare încercarea de a ni le impune ca pe ceva firesc. Cotidianul sportiv cel mai bine vîndut își trăiește echivoc succesul de piață, obținut mai degrabă datorită debilității rivalilor, al căror “lider” e preocupat să-și ridice nivelul cultural prin poze cu Coelho, ca un turist de pe plajă. Aproape toți greii gazetei s-au înjugat (că angajat mi se pare eufemism) să facă lobby pentru ideea mitei. Unii parcă nici nu conștientizau că erau avocații diavolului. Formatorii de opinie ne-au bombardat cu fraze avocățești, responsabilul cu voia bună a încercat să ne facă demersul simpatic, în timp ce pe editorialistul-femeie a luat-o notorietatea tîrîș prin prime-time. Noroc cu scriitorul Radu Paraschivescu, cel care le-a bătut obrazul chiar în foaia roză: “cînd șmecherul îl somează pe omul cinstit să-și păstreze onestitatea contra cost, normalitatea intră în concediu medical”. Și publicul a avut două replici pe măsură. Una susținea redirecționarea banilor către un pelerinaj al suporterilor români care să creeze atmosferă de mare meci la Helsinki și să-i facă pe abulicii finlandezi să se simtă fotbaliști. Iar cealaltă era ironică, sugerîndu-le să cumpere locul de la Togo!
De fapt, fără doar și poate, fără jumătăți de măsură și fără ipocrizie, firesc ar fi fost să nu fi existat deloc o asemenea prostituare morală. Chiar, Divizia Sexy nu i-ar fi stimulat mai eficient pe finlandezi?!
