Adio și am cuvinte!



Nici n-a început campionatul în Anglia și stadionul Villa Park s-a umplut de lume. Nu, nu juca Aston Villa vreun amical de gală, dar un fiu al locului, al industrializatului oraș Birmingham, își lua adio de la fani, iar după cum s-a văzut ulterior, a fost un adio adevărat. E vorba, ați ghicit, de Ozzy Osbourne, fostul solist al trupei Black Sabath, despre care ar fi fost mai nimerit să scrie colegul meu de rubrică, dar fac și eu ce pot. Deși Ozzy era un suporter declarat al echipei Aston Villa, nu era la fel de vocal sau de prezent la meciuri precum alți fani celebri ai unor cluburi, însă el și-a exprimat public în repetate rânduri susținerea pentru Villans. Iar suporterii, care îl iubesc ca pe unul de-al lor, ajuns la faimă mondială, l-au răsplătit în campionatul trecut cu o coregrafie pe măsură. La câteva săptămâni de la concertul la care Ozzy a cântat dintr-un jilț aproape monarhic, dar nu din vreo aroganță, ci din cauza multiplelor afecțiuni muzicale de care suferea, acesta și-a încheiat socotelile pe pământul acesta. Ar fi fost o glumă bună să spună cineva că Ozzy s-a dus să cânte cu îngerii, dar n-am auzit-o încă, așa că încă poate fi făcută, spor. Totuși, pentru că el împreună cu trupa sa au creat ceea ce s-a numit heavy metal, un locșor o să aibă mereu undeva. Altfel, în viața sa de artist și de om, a făcut destule tâmpenii. Părerea mea că nu neapărat din convingere, ci probabil dintr-un fel de trolling, cum s-ar numi în zilele noastre. Dădea publicului și fanilor mai mult decât puteau să ducă, păstrându-se în schimb în atenția lor. Pe lângă excesele de star rocker, a mai avut și acel reality show la MTV, ceva total nespecific cu statutul său, dacă nu chiar de-a dreptul kitsch. Eu am prins vremurile alea și mărturisesc că n-am putut să mă uit, mi-era rușine de rușinea lui. Odată cu trecerea timpului aceste lucruri s-au mai estompat, astfel că lumea a păstrat imaginea de inovator în muzica rock. Ascultată acum, piesa ”See You on the Other Side” pare premonitorie. Va spune ea ceva și generațiilor viitoare? Mă cam îndoiesc.



Recomandări

Cockteil… cu amor, umor și poezie. O polemică amuzantă… transcarpatică