Din constelația oamenilor de valoare al orașului nostru, Câmpulung Moldovenesc, a căzut o stea care ani la rând a strălucit puternic și ne-a adus multe realizări și împliniri pe plan literar și nu numai. Acum suntem mult mai săraci, am pierdut un om de o valoare inestimabilă, un diamant al literaturii bucovinene, care strălucea din orice latură era privit. A plecat pentru totdeauna, lăsând un gol imens în sufletul familiei și al tuturor celor care l-au cunoscut.
Nu vreau să vorbesc de scriitorul Vasile Sfarghiu deoarece sunt persoane mai în măsură să facă acest lucru și sunt convinsă că o vor face, eu vreau doar să spun câteva lucruri despre omul care a fost și va fi mereu în inimile noastre.
Vorbele mele frumoase au fost pentru el și atunci când era în viață, pentru că așa am simțit că este bine să aduci laude și lauri oamenilor importanți atunci când sunt lângă noi ca să simtă respectul, recunoștința și aprecierea îndreptată asupra lor.
N-am să uit niciodată un gest frumos pe care puțini oameni sunt capabili să-l facă: după apariția articolului („Un alt început”) în care povesteam despre oamenii prețioși de lângă noi, Otilia și Vasile Sfarghiu, acesta din urma a venit la ghișeul la care lucrez și-a scos șapca în fața mea și a făcut o plecăciune. A spus totul printr-un gest frumos care arăta totul, am simțit fiori străbătându-mi sufletul când acel om deosebit s-a înclinat în fața mea recunoscându-mi meritele și sunt convinsă că această imagine va rămâne mereu în amintirea mea.
O altă comoară neprețuită este volumul de proză scurtă, „Conflict diplomatic” apărut în decembrie 2012 pe care l-am primit din mâna acestui om minunat cu o frumoasă dedicație.
Ultima mea întâlnire cu acest om minunat va rămâne și ea într-un colț de suflet. Erau câteva persoane la rând să-și ridice coletele la ghișeul unde lucrez, de la care acest om minunat trimitea foarte des cărți persoanelor cunoscute, el s-a așezat la rând și când a ajuns în față, la întrebarea mea firească dacă dorește ceva el mi-a răspuns zâmbind „Nu, am vrut doar să vă salut”.
A fost ultima oară când l-am văzut și acum înțeleg că acest gest a fost un fel de rămas bun pe care numai un om ca el ar fi fost capabil să-l facă. Din păcate, astfel de persoane sunt din ce în ce mai puține în jurul nostru, dar în urma lor rămân valori inestimabile prin care vor trăi veșnic în sufletele noastre.
Acest om deosebit a plecat spre viața veșnică gândindu-se la cei din jur, lăsându-ne triști și îndurerați, dar moștenitori ai unei comori neprețuite: munca lui de o viață!
În încheiere vreau să scriu ultimul citat din cartea „Conflict diplomatic” care spune totul despre scriitorul Vasile Sfarghiu:
„În final, și nu la urma urmei, rogu-te Doamne, dă-mi viață, sănătate și putere să mai pot face câte ceva pentru semenii mei!”
Un ultim omagiu adus scriitorului Vasile Sfarghiu ar fi să închidem ochii și să aplaudăm cu sufletul viața frumoasă pe care a dus-o acest om minunat, viață pe care a pus-o în slujba frumosului și a binelui și mai ales în slujba semenilor săi.
Adio, maestre al condeiului, nu te vom uita niciodată!
Cristina DIACONU,
Oficiant la Oficiul Poștal Câmpulung Moldovenesc 1
