Cu siguranță, trăim vremuri de o nesiguranță cumplită: nu știi dacă banii tăi nu vor pleca cu seiful băncii cu tot, nu știi dacă așa, în trecere, spărgătorul nu-și descarcă pistolul în inima ta, nu știi dacă, urmărind o biată emisiune sportivă la TV, poți să-ți lași și copilul în fața ecranului sau dacă nu cumva ar trebui plasată, în dreapta jos, bulina aia cu „interzis minorilor”, ca la filmele XXX.
Ceea ce s-a întâmplat vineri seara, în direct, a întrecut până și mârlănia ex-deputatului ăluia care, ca un mare domn, îi trântise acelei doamne un biet pahar cu apă în obraz. Să recunoaștem: o flegmă în direct e mult peste amărâtul ăla de pahar. Bașca amenințările și înjurăturile.
Cum s-a ajuns până aici? Simplu: fiindcă media din România se preocupă de cu totul altceva decât s-ar cuveni. Iar cele de sport excelează în a-i tot chema, a-i intervieva, a-i consulta și a-i elogia pe acești neisprăviți al căror singur „merit” este că în loc să înfunde pârnăile, ei au devenit „investitori” pe banii proveniți din trafic și jaf. Este, fără îndoială, vina unui întreg sistem, complici la promovarea acestor ființe (?) în media fiind cei care ar fi trebuit de mult să-i bage în pușcărie: poliție, procuratură, judecători.
Pe „Manolo” Terzian nu l-am cunoscut decât de dincoace de ecranul televizorului și din scris: e un om decent, echilibrat, civilizat. Poate chiar prea civilizat pentru lumea în care trăim și în care legea o fac pitecantropi din subspecia becaliană. Sunt revoltat de întreaga întâmplare dar în egală măsură supărat pe Terzian pentru simplul motiv că l-a invitat acolo, în emisiunea lui, pe infractor. Ca om care anul acesta a împlinit 20 de ani de presă, mă mândresc cu faptul că niciodată, absolut niciodată, nu m-am coborât până la acest nivel, zero. Nu am invitat niciodată, la radio sau TV și nu am intervievat pentru nici un ziar din cele la care am scris nici un derbedeu. Ce ar putea să vă transmită un pârnăiaș de cea mai joasă speță, rămas liber doar întâmplător? Iar dacă o luați de bună pe aia cu „disidența” acestor borfași, țineți minte că în comunism disidenții nu făceau averi vânzând la suprapreț bilete la cinematograf.
Vă anunț că tocmai ați citit pentru penultima oară în această rubrică ceva (cacofonie obligatorie!) despre ăștia. Ultima va fi când voi comenta sentințele.
