Memoria, piatra de temelie a identității noastre, nu este un depozit static de informații, ci un proces dinamic, profund modelat de stările noastre emoționale. Neuroștiința modernă dezvăluie că legătura dintre emoție și memorie este o sabie cu două tăișuri: în timp ce emoțiile acute pot crea amintiri de o claritate uimitoare, stresul cronic deteriorează sistemul, fragmentând și sabotând capacitatea noastră de a ne aminti coerent.
Mecanismul prin care emoțiile ne amplifică amintirile este ingenios. Când trăim un eveniment intens, o structură cerebrală mică, numită amigdală, se activează. Aceasta funcționează ca un „sistem de alarmă” al creierului, semnalizând hipocampului (centrul responsabil cu formarea noilor amintiri declarative) că informația este de o importanță vitală și trebuie stocată cu prioritate.
Această semnalizare rapidă este realizată chimic prin eliberarea hormonilor de stres: adrenalină și, în special, cortizol. La niveluri moderate și acute, acești hormoni sunt, de fapt, benefici, acționând ca un amplificator natural care facilitează codificarea profundă a evenimentului. Acesta este motivul pentru care oamenii își amintesc adesea cu o claritate intensă, aproape fotografică, momentele decisive ale vieții lor.
Paradoxul apare când excitația emoțională devine prelungită și excesivă. Ceea ce ne ajută pe termen scurt, ne distruge pe termen lung: nivelurile extreme de stres prăbușesc funcția cerebrală. Cercetările susținute de Legea Yerkes-Dodson – care descrie o relație U-inversată între nivelul de excitație și performanța cognitivă – arată că, deși o presiune moderată optimizează memoria, nivelurile extreme duc la prăbușirea ei. Expunerea constantă la cortizol are un efect toxic dovedit asupra Hipocampului, ducând la micșorarea acestuia prin oprirea formării de neuroni noi și slăbirea legăturilor dintre celulele creierului. Mai mult, emoțiile intense pot crea „efectul de tunel” al memoriei, unde atenția se concentrează strict pe detaliile amenințării, iar cele periferice (fața, contextul) se pierd.
În cazul tulburării de stres post-traumatic (TSPT), amintirile rămân fragmentate și neintegrate narativ. Acestea se manifestă ca flashback-uri intruzive, retrăiri intense care fac creierul să perceapă evenimentul traumatic ca fiind prezent, nu ca o amintire a trecutului. Prin urmare, stresul cronic nu doar ne face uituci, ci de fapt sabotează fundamentul însuși al capacității noastre de a forma amintiri noi și coerente și de a le accesa în mod sănătos.
Vestea îmbucurătoare este că plasticitatea creierului oferă mecanisme de contracarare a acestor efecte negative. Intervențiile psihologice și comportamentale pot scădea nivelul de cortizol și pot proteja Hipocampul și funcția mnezică. De exemplu, practicile de mindfulness și meditație scad dovedit nivelul de cortizol și, pe termen lung, măresc volumul de materie cenușie atât în Hipocamp, cât și în cortexul prefrontal (reglarea emoțională), îmbunătățind capacitatea de învățare.
De asemenea, exercițiile fizice aerobe regulate sunt un neuroprotector puternic, deoarece stimulează producția de BDNF (factor neurotrofic derivat din creier), o proteină vitală care sprijină creșterea și supraviețuirea neuronilor.
Somnul de calitate (7-9 ore) este esențial, întrucât cea mai mare parte a consolidării memoriei de lungă durată are loc în timpul somnului, când creierul organizează și integrează informațiile preluate peste zi.
Jurnalizarea emoțională ajută la procesarea narativă a evenimentelor stresante, mutând amintirea din sfera pur emoțională (Amigdala) în cea contextuală (Hipocamp) și diminuând astfel intensitatea reacției. Schimbarea perspectivei asupra unui eveniment stresant (reaprecierea cognitivă) moderează eliberarea hormonală de stres. În cazurile severe de TSPT, terapiile specializate, precum EMDR, ajută la „resalvarea” amintirilor traumatice, permițând creierului să le integreze ca pe un eveniment din trecut, nu ca pe o retrăire continuă.
Înțelegând că memoria noastră este un ecou al stării noastre emoționale, ne putem concentra eforturile nu doar pe exersarea mecanică, ci și pe gestionarea sănătății mentale. Păstrarea calmului este, în esență, cea mai eficientă metodă de a ne proteja și îmbunătăți memoria pe termen lung.
Psiholog Mihai Moisoiu
Tel. 0753937223
www.mihaimoisoiu.ro
E-mail: mmmoisoiu@gmail.com
