„Acum toate s-au umplut de lumină, cerul și pământul și cele de sub pământ”

Pentru creștinii ortodocși, Săptămâna Luminată este începutul unei perioade de sărbătoare care se termină după cincizeci de zile de la Paști, la Pogorârea Sfântului Duh (Rusaliile). De Sfintele Paști, Biserica vestește: „Acum toate s-au umplut de lumină, cerul și pământul și cele de sub pământ”, începe așadar Săptămâna Luminată.
În vechime, Botezul era săvârșit în noaptea de Paști, iar cei botezați erau numiți „luminați” și purtau haine albe în toată săptămâna următoare, de unde și numele de Săptămâna Luminată.
În popor există credința că, odată cu Învierea Domnului Iisus Hristos, se deschid porțile raiului pentru sufletele păcătoșilor reținute în iad, de la Adam și până la cea de-a doua venire a Mântuitorului. Ușile raiului rămân deschise până în Duminica Tomii.
Săptămâna Luminată stă sub semnul luminii și prima slujbă din această săptămâna începe prin cuvintele ”Veniți de luați lumină”. Hristos iese din mormânt învăluit în lumina cea sfântă a dumnezeirii Sale. Din noaptea Învierii și până la Înălțarea Domnului la cer, în Biserică se cântă ”Luminează-te, luminează-te noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit”, prin noul Ierusalim făcându-se referire la Ierusalimul cel veșnic, escatologic.
Slujbele din Săptămâna Luminată se țin cu Ușile Împărătești larg deschise. Astfel, privirea spre altar nu mai este împiedicată de nimic, ceea ce simbolizează ușa deschisă de la mormântul Mântuitorului, dar și ruperea catapetesmei Templului din Ierusalim în momentul morții Mântuitorului.
În primele secole ale creștinismului, în timpul Săptămânii Luminate, catehumenii (cei care se pregăteau să primească taina Botezului) care erau botezați în noaptea de Paști purtau haine albe, simbol al bucuriei Învierii.
În această perioadă, slujbele Bisericii sunt deosebite de cele din restul anului. Toate cântările și citirile din această perioadă a Săptămânii Luminate fac referire directă la Învierea din morți a Mântuitorului.
Slujbele sunt mai frumoase prin această bucurie a Învierii de care sunt inundate toate rânduielile liturgice. Chiar și slujba înmormântării celor care au adormit în timpul acestei săptămâni este diferită de rânduiala obișnuită, căci se cântă aceleași cântări ale canonului Învierii Domnului și „Hristos a înviat”, în loc de „Veșnică pomenire”.
Din Duminica Învierii Domnului, în Biserica Ortodoxă începe o nouă perioadă liturgică a anului bisericesc, numită perioada Penticostarului.
Numele acestei perioade – una dintre cele trei mari diviziuni ale anului liturgic (alături de perioada Octoihului și de cea a Triodului) – vine de la cartea Penticostar care se folosește în mod deosebit în cultul ortodox în perioada dintre Paște și Rusalii (50 de zile).
Această perioadă se distinge din punctul de vedere spiritual prin luminozitate, prin frumusețe și prin bucurie a întregii creații, ceea ce se exprimă prin rânduieli cultice cu totul specifice care se săvârșesc în Biserică. Totul pare învăluit în alb, totul este lumină, totul exprimă bucuria de a fi împreună cu Hristos în Biserica Sa. Și bisericile se înveșmântează în alb și veșmintele preoților. De aceea, această perioadă a Penticostarului este perioada când se cântă în toate împrejurările ”Hristos a înviat” și cântări de bucurie: ”Veniți să ne luminăm, popoare! Veniți să ne bucurăm de Învierea lui Hristos!”. În tot acest timp, creștinii ar trebui să se salute cu urarea ”Hristos a Înviat” și de la Înălțare, ”Hristos S-a Înălțat”, urmată de răspunsul ”Adevărat a Înviat” și ”Adevărat S-a Înălțat”.
(sursa: http://www.ziarulunirea.ro/)