Acu’ o fi „mai curat, mai uscat”?

Finalizarea absolut spectaculoasă a circului (care a durat cât tot returul) în care numărul cel mai spectaculos, echilibristica pe sârmă, s-a soldat cu prăbușirea până în subsolul arenei a celui care l-a executat, nu ar trebui să mire pe nimeni: în fond, ce sârmă poate suporta gabaritul ultradepășit al lui Iancu? Bașca nervii oficialilor, care și ei (nervii, nu oficialii) sunt mai subțiri decât orice fir de ață. Dacă am trăi într-o lume normală, atunci ceea ce s-a petrecut cu Timișoara și cu bonusul nesperat, Bistrița, ar fi de salutat. Însă ceva mă îndeamnă să susțin că lumea noastră cea românească este la ani-lumină distanță de normalitate, de unde și ideea că Bistrița a picat cam de găină într-un război în care ținta era exlusiv Iancu (cu echipa lui cu tot, care ar fi putut fi oricare alta, că finalul ar fi fost același) dar, pentru a da crimei cu premeditare imaginea unui accident banal, s-a hotărât cooptarea printre victime și a unei alteia. Astfel, crima nu mai pare crimă, ci doar o „măsură regulamentară”. Luați-o sub formă de paranteză: tot aici, în această rubrică, acum poate mai bine de un an, scriam despre datoriile imense ale mai multor divizionare A (recordmenă fiind Dinamo, cu peste 300 de miliarde – bani vechi, la fel ca datoriile!) în vârful piramidei datornicilor aflându-se tocmai echipele alea cu nume, ălea care trag an de an la cupele europene, trei dintre ele fiind tocmai acreditate în acest sens. Datele mi le-a furnizat atunci tocmai cel desemnat ca lichidator al acestor frauduloase „societăți” care-și schimbaseră și de câte 5-6-7 ori denumirea (F.C., S.C., A.S., S.R.L., S.A. etc.!), de fiecare dată reizvorând, ca-n reclama aia, mai curate, mai uscate! Pe lângă ele, „ingineria” marca Iancu pare mai degrabă o glumă, o ghidușie. Care, însă, s-a finalizat prin deces. Știți ce mi se pare mie cu adevărat straniu și deopotrivă îngrijorător în toată tărășenia? Faptul că președintele principalei adversare a Timișoarei la titlu, echipa care a beneficiat și de cel mai consistent sprijin din partea arbitrilor, Oțelul Galați, știa de verdictul dat alaltăieri încă de acum aproape două luni! Dacă din chestia asta puteți trage și altă concluzie decât aceea a unei conspirații avându-i în vârf tocmai pe infractorii de la vârful fotbalului nostru, e treaba dumneavoastră. Da, Iancu nu-i mai breaz. Da, a greșit. Da, a făcut inginerii. Dar dincolo de toate, chestia de la care i s-a tras e una mult mai simplă: le-a spus borfașilor că-s borfași. Iar dacă Iancu nu se pricepe la borfași, atunci cine?