Acu-i acu!

Articolul acesta are deja o poveste: este cumva rescris, desigur cu totul altfel decât în varianta inițială, întrucât originalul, scris pe la prânz, s-a volatilizat! Mai pățeam asta cu ani în urmă, destul de frecvent, și niciun I.T.-ist nu a reușit să afle unde-mi dispar articolele când dispar! Povestea e despre România, eterna enigmăfotbalistică, și rezultatele ei pe care indiferent ce ai paria mergi sigur la… pagubă! Apropo: circulăde vreun an reclama aia la o casă de pariuri, cu Serghei Mizil în rolul principal, care le spune prietenilor: „Dacă tot pierdem, hai să câștigăm!”, ideea fiind că dacă ai tăi sunt varză, poți paria liniștit pe adversari, pagubasentimentală fiind oarecum acoperită de câștigul bănesc! Vorba e pe ce pariem mâine? Pe România, așa cum ne spune mereu inima, pe Slovacia, care teoretic ne poate bate, sau pe egalul care, așa cum se prezintă situația pe ansamblul grupelor, le poate duce în optimile de finală pe ambele, cu noi probabil pe locul 2, la golaveraj. După fabuloasaprestație din prima etapă și victoria senzațională contra Ucrainei, în al doilea meci s-a revenit la normal, diferența dintre Belgia și noi fiind enormă, iar rezultatul modest față de ce putea fi. Sper așadar în calificare, însă nu pot face speculații asupra a ceea ce ar urma în optimi, dar indiferent de ce va fi, simplul fapt că mergem mai departe în timp ce ditamai Lewandowski s-a cărat deja acasă este deja o victorie. Hai,România, hai,tricolori!