Actualitatea convențiilor civile de prestări servicii

O persoană fizică poate exercita o anumită activitate prin încheierea unui contract civil de locațiune a serviciilor, sau a unei convenții civile de prestări servicii, în temeiul art. 1470 alin. (1), și art. 1413 din Codul civil. Astfel, în accepțiunea art. 1470 cît și a reglementărilor complementare, distingem, ca regulă, între: comercianții – persoanele fizice și asociațiile familiale, autorizate pentru a desfășura activitățile economice în mod independent, aceste activități fiind reprezentate de faptele de comerț, asimilate faptelor de natură civilă, definite enumerativ dar și generic în prevederea art. 3, respectiv art. 4 din Codul comercial, cu modificările și completările ulterioare și „necomercianții”, persoanele fizice, autorizate pentru a desfășura activități reglementate de legi speciale, activități ce intră în categoria faptelor de natură civilă, și care sunt cunoscute sub denumirea de meserii sau profesii cu drept de liberă practică – cele desfășurate de medici, stomatologi, avocați, consilieri juridici, notari, arhitecți etc.
Problema posibilității încheierii de convenții civile privește însă “persoanele care se obligă a pune lucrările lor în serviciul altora”, altele decât cele care intră în categoriile de mai sus. Există încă unele situații în care aceste contracte (convenții) reprezintă singurul act juridic ce permite exercitarea unor activități profesionale. Astfel de contracte (convenții) civile, în contextul reglementărilor actuale, pot fi încheiate conform normelor dreptului comun numai pentru activități ce au un caracter ocazional (de circumstanță), și care exclud subordonarea prestatorului muncii față de beneficiarul acesteia.
„Contractele de colaborare”
Există, de altfel, mai multe acte normative speciale care prevăd prestarea muncii în baza convențiilor civile, denumite uneori „contracte de colaborare”. Pentru situațiile nereglementate expres care, presupun prestații ale persoanelor fizice și activități cu un caracter ocazional (de circumstanță), ce exclud subordonarea prestatorului muncii față de beneficiarul acesteia, fiind realizate dintr-o dată și nu în timp (cu executare succesivă), se pot încheia convenții civile.
De asemenea, și pentru elaborarea unor studii, lucrări din diverse domenii sau pentru desfășurarea unor simpozioane, cursuri etc. se poate apela la colaboratori (cadre didactice din învățământul superior, cercetători științifici, magistrați sau alți specialiști), pe baza unor convenții civile.
Convenția civilă, se încheie în scris și va cuprinde datele de identificare ale părților, denumirea sau obiectul lucrării, condițiile de calitate pe care trebuie să le îndeplinească lucrarea, termenul de predare a acesteia, suma cuvenită colaboratorului pentru lucrarea efectuată, precum și modul de plată. Aceasta este o formă de contract de prestări servicii în care nu au loc raporturi ierarhice de muncă. Singura obligativitate reală a părților este să plătească impozitul datorat statului pe banii plătiți angajatului (celui care prestează serviciul) de către angajator care trebuie să rețină contravaloarea acestui impozit și să o predea la Administrația Finanțelor Publice, împreună cu un exemplar al convenției civile.
Raportul juridic care va lua naștere în acest caz nu va fi supus legislației muncii. Cu alte cuvinte, nu codul muncii vă reglementează această situație juridică și nu este necesară angajarea respectivelor persoane cu contract individual de muncă, așa cum prevede legislația muncii.
Pentru informații și sugestii www.agentierecrutare.ro, telefon 0230/520317, sau email office@agentierecrutare.ro.
Consultant – avocat Oana Petruța Chidoveț
Human Resources Consulting
Agenție de recrutare și selecție de resurse umane