Actorul Ștefan Radof a murit, ieri dimineață, la Spitalul de Urgență Floreasca, unde era internat de marți seară, la secția de Terapie Intensivă, din cauza mai multor suferințe cronice, a declarat pentru MEDIAFAX purtătorul de cuvânt al unității sanitare, medicul Bogdan Oprița. Ștefan Radof a fost internat marți seară la Secția de Terapie Intensivă, iar câteva ore mai târziu a decedat, a precizat Bogdan Oprița.
Purtătorul de cuvânt al Spitalului Floreasca a mai spus că Ștefan Radof avea mai multe suferințe cronice.
Trupul neînsuflețit al lui Ștefan Radof va fi depus, joi, la Teatrul Nottara din Capitală, iar înmormântarea actorului va avea loc vineri, au declarat reprezentanți ai instituției pentru MEDIAFAX.
Admiratorii îi pot aduce actorului un omagiu la teatrul de pe bulevardul Magheru, între orele 12.00 și 18.00. Joi seară, sicriul va fi transportat la capela cimitirului Bellu, unde va avea loc înmormântarea, vineri, la o oră care va fi anunțată ulterior.
Actorul Ștefan Radof împlinise 77 de ani în 1 decembrie 2011
Ștefan Radof a urmat cursurile Colegiului Național Sfântul Sava, până la reforma din 1947, când din motive politice a fost exmatriculat și s-a transferat la Școala Profesională Comercială. După un examen de diferență, a urmat și a absolvit Școala Medie de Comerț Exterior.
În martie 1953, a fost arestat și judecat de Tribunalul Militar Teritorial 2 și condamnat la cinci ani de muncă silnică, sub acuzația de complot împotriva orânduirii de stat. Cu toate că a fost amnistiat, a avut domiciliu obligatoriu, precum și interdicții civile.
În 1958, a fost admis la Institutul de Teatru, dar după trei săptămâni a fost exmatriculat, pentru ca, în 1960, să fie reprimit, grație profesorilor Radu Beligan, Ion Cojar și Costache Antoniu.
Și-a început cariera artistică la teatrul din Piatra-Neamț, de unde, în toamna anului 1965, la îndemnul regizorului Cornel Todea, s-a prezentat la concursul organizat de Teatrul „C. I. Nottara” din București, condus la acea vreme de Horia Lovinescu, concurs pe care l-a câștigat. Printre spectacolele în care a jucat aici se numără „Antigona” de Jean Anouilh, „Petru Rareș” de Horia Lovinescu, „Viziuni flamande” de Michel de Ghelderode, „Hamlet” și „Timon din Atena” de W. Shakespeare, „Livada de vișini” de A. P. Cehov și „Nora” de Ibsen.
Actorul a desfășurat și o prolifică activitate de scriitor, a fost profesor și politician.
Astfel, Radof a scris mai multe volume de versuri („Casca de foc”, „Iris”, „Statui în iarbă”, „Șoimul în iarnă”, „Efectul de seră”), dar și un volum-sinteză publicat în colecția „Poeți contemporani” la editura Eminescu, sub titlul „Șoimul în iarnă”. Totodată, a publicat schițe, eseuri și articole de specialitate și a scris mai multe scenarii de film și televiziune, printre care „Enigma din Testament” – după nuvela „Morminte” de Mihail Sadoveanu și „Crocodilul” după Dostoievski.
Ștefan Radof este membru al Uniunii Teatrale din România (UNITER) și al Uniunii Scriitorilor din România (USR).
De asemenea, după decembrie ’89, el a acceptat să fie profesor-asociat la Academia de Teatru și Film din București, între anii 1990 și 1994, și la Universitatea Hyperion, între anii 1992 și 1996. Este membru fondator al Alianței Civice și al Partidului Alianței Civice și a fost senator de Ilfov între 1992 și 1996.
A primit premiul Asociației Oamenilor de Teatru și Muzică și al criticii pe anii 1980, 1982, 1984, 1986. Totodată, a fost laureat al Festivalului de film de la Locarno, cu rolul din filmul „Prea mic pentru un război atât de mare”. A mai primit premii la Festivalul de Teatru de la Nancy (1969), Festivalul de Teatru de la Arhus (1970), Festivalul de Teatru de la Guanahato (1978), Festivalul de Teatru de la Plovdiv (1999).
În 2004, Ștefan Radof a fost decorat cu Ordinul Național „Steaua României”, în grad de Cavaler, de președintele Ion Iliescu, „în semn de apreciere pentru îndelungata și fructuoasa activitate artistică, pentru dăruirea și talentul puse în slujba artei spectacolului și a teatrului românesc”.
