Activitatea Sfântului Apostol Petru ( I )

Sfântul Apostol Petru era cel mai în vârstă dintre Sfinții Apostoli. Activitatea lui misionară începe din ziua Cincizecimii, când Duhul Sfânt s-a pogorât asupra Sfinților Apostoli. În această zi, el a ținut în fața iudeilor și a prozeliților adunați în număr mare la sărbătoarea Cincizecimii o importanță cuvântare, scoțând în relief scopul misiunii dumnezeiești a lui Isus Hristos în lume (Fapte 2, 1-36).
De la sărbătoarea Cincizecimii până la anul 50, activitatea Sfântului Petru s-a desfășurat la Ierusalim, în Iudeea, Samaria și Galileea (Fapte 9, 31).
Mergând într-una din zile la templu pentru rugăciune, împreună cu Ioan, Petru a vindecat în mod minunat un olog din naștere la Poarta Frumoasă dinaintea intrării la templu, fapt care a umplut de uimire tot poporul (Fapte 3,1-10).
Apostolii, fiind arestați de iudei, sunt duși în fața Sinedriului. Fiind întrebați în numele cui predica, Petru a răspuns cu curaj că ei vorbesc în numele lui Iisus Hristos, întrucât > (Fapte 4, 12). La sfatul înțeleptului rabin Gamaliel, ei au fost eliberați, membrii Sinedriului poruncindu-le să nu mai învețe în numele lui Iisus.
După uciderea cu pietre a arhidiaconului Ștefan, credincioșii Bisericii din Ierusalim s-au împrăștiat prin ținuturile Iudeii și Samariei, predicând pe Hristos. Sporind numărul creștinilor în Samaria, Apostolii au trimis acolo pe Petru si Ioan să pună mâinile pe cei botezați de diaconul Filip și să primească Duhul Sfânt. Sfântul Petru a combătut aici pe ereticul Simon Magul, care voia să cumpere Puterea Duhului Sfânt pe bani (Fapte 8, 14-24).
Sfântul Apostol Petru a predicat și în cetățile Lida, Iope și Cezarea Palestinei, capitala politică a țării. În Lida, a vindecat pe paraliticul Enea, care de opt ani zăcea în pat, iar în Iope pe fecioara Tavita, care se tălmăcește Căprioara (Fapte 9, 32-37). La Cezareea, a botezat, cum știm, pe sutașul Corneliu, cu toată casa lui (Fapte, cap. 10).
Până la uciderea Apostolului Iacob cel Mare în anul 44, din porunca regelui Irod Agripa I (41-44), Sfântul Petru a rămas în Ierusalim. Văzând că uciderea lui Iacob cel Mare este pe placul iudeilor, Irod Agripa a arestat și pe Sfântul Petru la sărbătoarea Azimilor, și l-a dus la închisoare, cu gândul de a-l ucide. Scăpând în mod minunat din închisoare, Sfântul Petru a mers noaptea la casa Mariei, mama lui Ioan Marcu, > (Fapte 12, 12). Nu știm unde s-a dus apoi, căci > (Fapte 12, 17). După toata probabilitatea, el a rămas în Ierusalim, unde îl întâlnim cu prilejul întrunirii Sinodului apostolic din anul 50, când el ține o importantă cuvântare. La îndemnul său, Sfinții Apostoli au hotărât să nu impună respectarea legii mozaice creștinilor proveniți dintre neamuri și le-au scris acestora la Antiohia prin Pavel, Barnaba, Iuda și Sila, să se ferească de jertfele idolești, de desfrânare, de animalele sugrumate și de sânge (Fapte 15, 1-21).
La puțin timp după Sinodul apostolic, Sfântul Apostol Petru a predicat la Antiohia. Pentru a nu supăra pe iudaizanți, el s-a ferit de a mai mânca la mesele creștinilor proveniți dintre păgâni, fapt pentru care a fost mustrat înaintea tuturor de Apostolul Pavel (Gal. 2, 11-14). (Pr. Prof. Dr. Ioan Ramureanu)