Accidente și dezastre

Deși începuse în forță campionatul și se pregătea chiar de câștigarea titlului, ca un fel de omagiu adus aniversării a nu știu câți ani de la nu știu ce chestie din istoria Rapidului. Cred că 100 de la înființare. Pierderea de viteză s-a produs destul de abrupt, ultimele partide arătându-ne un Rapid parcă mulțumit pe deplin cu ceea ce a reușit până acum, adică prezența în rândul primelor 6, în play-off. Din ce am văzut pe la televiziuni, am senzația că singurul de acolo care se consumăeste Adrian Mutu, cei din teren tratând nereușitele în varianta tipic românească („punem capul în pământ”, „cel mai important e meciul următor”, „vom arăta cine suntem cu adevărat” și alte cretinisme d-astea…) mimând seriozitatea și responsabilitatea. Și exceptându-l pe Săpunaru, care nu mimează țicneala! Oricum, accidentele din ultima vreme ale Rapidului nu reprezintă un dezastru, din moment ce mai există șansa participării în cea de a treia competiție europeană. Nici măcar la FCSB nu-i dezastru, chiar dacă a luat o bătaie cam fără replică de la o echipă care în momentul începerii partidei era pe loc de retrogradare. Dar atât timp cât Becali l-a dat afară, încă dinaintea acestui meci, pe al 1000-lea antrenor din ultimii câțiva ani, pe motivul absolut întemeiat ca „a crezut că-i chiar antrenor, că el poate să facă schimbări, să dea indicații” (uluitor, așa-i!?) se poate vorbi de dezastru? Nicidecum, ci poate doar de stand-up comedy. Dezastru cu adevărat este atunci când ditamai Manchester United-ul se duce la Liverpool neînvinsăîncă în acest an, iar de acolo se întoarce cu un sac de goluri încasate, 7 la număr, de la echipa care pe același stadion primise ea însăși 5 bucăți cu o săptămână mai devreme, de la Real Madrid, precedentanenorocire de același calibru având loc cam pe vremea când luaființă Rapidul!