Abuzul emoțional poate îmbrăca o multitudine de forme a căror “față” rămâne nevăzută, nebănuită, deoarece este “subtil” și nu lasă urme vizibile și imediate asemeni abuzului fizic sau sexual.
Este cel mai frecvent și se realizează adesea fără intenție sau fără conștientizarea efectelor negative.
Are o arie largă și este greu de definit. Există clasificări ale comportamentelor care reprezintă abuz emoțional, dar rămân destule tipuri de agresiune emoțională în afara acestora.
Orice exces, orice formă de dominare și neglijare realizată cu sau fără intenție, care afectează dezvoltarea normală a copilului, comportamentul, încrederea, respectul, identitatea, personalitatea, conștiința poate să intre in aceasta categorie.
Formele de manifestare sunt foarte variate, de la limbaj, critici constante și dure, respingerea afectivității, ignorarea sau minimalizarea nevoilor și temerilor, dezvoltarea sentimentului de vinovăție sau inutilitate, umilire, manipulare, intimidare, la supraprotecție și dominare.
În săptămânile următoare vom detalia câteva dintre aceste tipuri de abuzuri, deoarece sunt des întâlnite și adesea părinții nu constientizează gravitatea lor. Cunoscând efectele distructive ale abuzului emoțional și formele prin care se realizează, acesta poate fi evitat sau eliminat.
Abuzurile emoționale sunt greu de depistat sau de dovedit, dar au consecințe adânci pe termen lung, multe dintre ele fiind imposibil de remediat.
Conștientizare… Soluții …
Un pas foarte important este să ne dăm seama de anumite comportamente nepotrivite care pot dăuna copilului, deși intenția noastră nu este rea. Nu există nici o persoana perfectă și cu atât mai puțin un părinte perfect. Responsabilitatea de a forma un om este foarte mare și nu întotdeauna avem cunoștințele necesare, răbdarea și disponibilitatea de care copilul are nevoie. Viața de zi cu zi, stresul, ne duc uneori la limita în care putem pierde controlul.
Dacă familia are principii solide, o viziune comună asupra educației, atmosferă de afecțiune, colaborare și încurajare, o bună comunicare, micile scăpări pot fi remediate, fără a crea răni pe termen lung.
A recunoaște greșeala și a cere scuze este un lucru la îndemână care poate atenua efectul unui comportament imediat și poate reprezenta un model de reacție pe care îl oferim copilului.
Să nu cădem în extrema în care cineva ar putea considera că trebuie acceptate comportamentele greșite ale copilului. Fapta trebuie “criticată”, nu copilul. Fapta este rea, nu copilul. Modul în care discutăm și disciplinăm, cuvintele și tonul folosit sunt importante în educație. Evitând șabloanele, jignirile, amenințările gratuite, sarcasmul, nu afectăm stima de sine, încrederea, respectul.
Copilul trebuie să știe că este iubit, să aibă încredere, să știe că este ascultat, înțeles, apreciat și va reacționa bine chiar și atunci când se nasc situații tensionate. El are nevoie de reguli și se așteaptă ca părintele să intervină pentru respectarea lor.
Ferește-te să reacționezi sub presiune nervoasă, după primul impuls! Poți face sau spune lucruri pe care le regreți! Mai bine oferă-ți puțină pauză pentru a te calma. Vei vedea lucrurile în altă lumină și scapi de tentația de a o lua personal.
www.problemele-copilului-meu.ro
