Simona Candrea, tânăra în vârstă de 26 de ani, din Vatra Dornei, care a murit la sfârșitul săptămânii trecute, într-o pădure de lângă Cluj, după ce mașina off-road în care se afla s-a răsturnat de o pantă abruptă, a fost îngropată lângă mormântul fratelui ei, Marius, care s-a stins în urmă cu cinci ani, la vârsta de 20 de ani, tot în urma unui accident, și tot la Cluj.
Înmormântarea Simonei a avut loc în orașul ei natal, la Vatra Dornei, zeci de oameni, rude, prieteni, vecini, cunoștințe, venind să-și ia rămas bun de la tânăra care i-a fermecat pe toți cei care au cunoscut-o.
„Puiul mamei, scumpa mamei… ce mă fac fără tine”
La căpătâiul Simonei a stat tot timpul și Abdul, iubitul ei, tânărul cu care urma să se căsătorească și care se afla la volan în momentul în care mașina off-road a început să se prăvălească de pe panta abruptă.
Pentru el, dar mai ales pentru părinții Simonei, fiecare pas spre cimitir, cu fiica lor fără suflare, în sicriu, îmbrăcată în mireasă, era ca un cuțit înfipt în inimile lor și așa mult prea mult încercate după moartea primului lor copil, Marius.
Din aprilie 2010 s-au dus aproape zilnic la cimitir, la băiatul lor, iar ieri au mers din nou, de data aceasta să o ducă pe ultimul drum spre Simona.
Strigătele de durere ale mamei care își ducea copilul la groapă îți tăiau răsuflarea.
„Puiul mamei, scumpa mamei… ce mă fac fără tine”, era sfâșiată de durere biata femeie, sprijinită de rude pentru a nu se prăbuși și ea la pământ.
„Păcat de ea, un suflet atât de tânăr s-a dus dintre noi, păcat de ea, vai de capul părinților. Ce scumpă era, ce bună era, ce suflet avea…”, plângea o mătușă de-a fetei.
La marginea gropii, un bărbat a fost nevoit să-l țină pe Abdul, iubitul Simonei, care a vrut să o urmeze pe care urma să-i devină soție.
„Abdul nu s-a despărțit nici un minut de ea, nici nu a dormit, nici nu a mâncat, nu știu cum are putere băiatul ăsta, și acum a vrut să se arunce în groapă”, povestea o vecină de-a familiei Candrea, Elena Mihăilescu. „Părinții, ce să mai spui? – completează femeia. „Așa o durere să nu treacă nimenea. Tragic”.
Preotul: „Erau niște copii minunați, extraordinari, vedeți că și plouă acum, parcă plânge și natura”
Lacrimi în ochi avea și preotul Mihai Valică, parohul Catedralei Sf. Treime din Vatra Dornei, cel care a și oficiat slujba de înmormântare.
Fața bisericească îi cunoștea foarte bine pe cei doi frați, Marius și Simona, și tot el i-a și botezat.
„Ceea ce m-a impresionat mai mult este faptul că această tânără pe care o îngropăm astăzi trebuia să fie mireasă și iată că acum s-a înlocuit slujba de cununie cu cea de înmormântare. Este partea cea mai tristă și este îmbrăcată și mireasă. Erau niște copii minunați, extraordinari, vedeți că și plouă acum, parcă plânge și natura. Când am auzit de tragedie, n-am mai fost bun două zile, am avut o tristețe cum rar vă puteți imagina”, a declarat preotul.
Preotul Mihai Valică ține să transmită și un mesaj tuturor celor care se întreabă poate cum de-a fost posibilă o asemenea tragedie și pun toate astea pe seama divinității. „Sigur, Dumnezeu, nu a fost voia Lui, ci doar a îngăduit. Voia a fost a noastră, ca oameni, pentru că în mâna noastră stă viața și în clipa în care noi nu știm viața să o prețuim și credem că tinerețea este o garanție împotriva tuturor pericolelor, o garanție împotriva tuturor acelor obstacole pe care credem că noi ca tineri le putem surmonta, greșim.Este la români o vorbă foarte frumoasă, zice «Paza bună trece primejdia rea». Noi dacă suntem la volanul unei mașini, purtăm centură și trebuie să conducem preventiv mereu. Nu trebuie să punem în seama lui D-zeu. «Așa a vrut Dumnezeu!». Fatalismul acesta nu are ce căuta în viața noastră, fatalismul este o greșeală, o erezie și nu poate fi pus în seama lui Dumnezeu. Nu-i voia lui Dumnezeu, este voia noastră și noi suntem vinovați de ceea ce se întâmplă în clipa care nu suntem prevăzători”, a explicat parohul Catedralei Sf. Treime.
