A turna, turnare

Documentele din arhiva PMR date publicității continuă să surprindă, mai ales cele referitoare la relația dintre partid și intelectualitate. Domeniu delicat: nu se putea utiliza toroipanul, trebuia apelat la nuanțe și finețuri psihologice. Două au fost ședințele consacrate în exclusivitate de Secretariatul CC acestei chestiuni: în martie 1950 și în mai 1962. Prima (condusă de un Dej strâns flancat de Ana Pauker, Vasile Luca, Iosif Chișinevschi) a dat cu parul, a doua (în care Dej era stăpân pe situație) încerca să dreagă busuiocul. Ca urmare a verificărilor, în 1950 au fost excluși din partid taman scriitori ce s-au arătat total devotați cauzei: Zaharia Stancu, Mihai Beniuc, Eusebiu Camilar, Victor Tulbure, Lucia Demetrius, Mihu Dragomir, Al. Kirițescu ș.a. Ana Pauker a arătat că asta nu-i cine știe ce nenorocire, doar și în Uniunea Sovietică sunt scriitori nemembri de partid – de pildă, Ilya Ehrenburg, așa că… Ceea ce, într-un fel, era adevărat, câtă vreme, deși exclus din partid, Mihai Beniuc a ajuns președintele Uniunii Scriitorilor, iar Ion Jalea, la fel de exclus, președinte la Uniunea Artiștilor Plastici, ambii funcționând apoi o veșnicie în respectivele posturi. După 12 ani, Dej izbutise să schimbe substanțial garnitura de conducere a PMR, schimbase și numele organului de conducere, din Secretariat, în Birou Politic și a socotit că-i momentul să readucă în discuție – evident, în altă lumină – situația intelectualilor excluși. Conform tacticii obișnuite, Dej conducea ședința de așa manieră încât propriile sale decizii să pară a fi emanație a întregului Birou, el doar sancționând o hotărâre colectivă. Drept pentru care, întâi de toate, fiecare se străduia să intuiască la vreme intenția primului secretar, urmând să-i cânte sârguincios în strună. Au greșit-o în cazul Zaharia Stancu. Dej l-ar fi vrut reprimit în partid, dar a-nceput, derutant, cu remarca „Stancu a avut niște contacte cu organele burghezo- moșierești”. Atâta le-a trebuit cățelandrilor să se dezlănțuie! Ceușescu: „Stancu a fost agent al Siguranței. Noi avem și ce a dat (citiți: „turnat”) el.”
Bodnăraș: „A lucrat ca agent al Siguranței”. Ceaușescu revine: „A fost efectiv agent de Siguranță până după 23 august. Avem documente în acest sens.” Drăghici: „Figurează pe state (de plată, n.n.) ca agent.” Din nou, Ceaușescu: „Chiar de când era elev a început…” Aici s-ar impune o paranteză: cu ce ochi să-i privim pe colaboratorii Siguranței? I-au dat în gât pe comuniști – deci, aplauze? Doar au acționat în slujba partidelor istorice și-n favoarea regalității, combătând ciuma roșie care… (a se vedea Raportul lui Tismăneanu). Îmi permit să opinez că turnătorul rămâne turnător, indiferent în slujba cui s-a aflat ori se află. Poate greșesc, dar aș mai zice că același oprobriu se cuvine să „onoreze” și turnătorii Siguranței, și cei ai Securității; fac parte din stirpea ce are înscrisă în gene respingătoarea vocație a delațiunii… Revenind la ședința din 1962: primul care a dovedit fler și nas de copoi, intuind intenția lui Dej, a fost, cum era de așteptat, Maurer: „Stancu a avut, totuși, o orientare democratică, iar pe mine, nu m-a turnat.” Repede, s-au re-orientat ceilalți. Drăghici: „Stancu este tipul intelectualului oportunist.” Răutu: „Activitatea lui a fost pozitivă” – etc. etc. Până la urmă, s-a hotărât ca anumite personalități marcante (inclusiv Stancu) să fie primite direct de Biroul Politic. Încălcarea Statutului se făcea cu argumentul… Ehrenburg, adică, „așa-i și-n Uniunea Sovietică” – cosmonautul Titov a fost primit în partid de Prezidiul CC al PCUS. Vor intra sau re-intra în rândurile membrilor PMR, mai devreme sau mai târziu ( „să ceară ei”, iar cererile, convingător ticluite, să fie publicate în presă!) Ralea, Codarcea, Nenițescu, urmând a fi tatonați Ionescu-Sișești, Horia Hulubei, Țițeica, Bădărău, Arghezi (!), Demostene Botez, G. Călinescu, Jalea, Ion Dumitrescu ș.a. Dej chiar i-a telefonat lui G. Călinescu, care i-a confirmat că se consideră „un ostaș al partidului.” Era perioada în care PMR se dumirise că, vorba lui Chișinevschi, „nu poți construi numai cu oameni care au doar calitatea că sunt cinstiți, trebuie să fie și pricepuți.” Ca și cum una ar exclude pe cealaltă!