În perioada 18 decembrie 2019 – 8 ianuarie 2020 vă vom prezenta toți cei 10 laureați ai Galei „Top 10 Suceveni”, ediția a VIII-a, care s-a desfășurat în data de 13 decembrie 2019. Zilnic va fi publicat câte un reportaj, care vă va face cunoștință cu câte unul dintre laureați, aceștia fiind prezentați în ordinea în care au apărut și la Gală.
Un scenariu demn de un film l-a avut drept protagonist pe unul dintre cei mai dedicați oameni ai muntelui. În vârstă de 37 de ani, Lucian Drăgan s-a născut pentru a doua oară în urmă cu doi ani, pe 1 decembrie 2017. Împreună cu doi dintre cei mai buni prieteni ai săi, Sorin Pandelea și Nathy Josse, ambii voluntari ai Serviciului Salvamont Vatra Dornei, Lucian Drăgan plecase spre vârful Pietrosul Călimani cu misiunea de a arbora steagul României, un obicei vechi de mai mulți ani de zile. Cu puțin înainte de a ajunge pe creastă s-a pornit avalanșa, iar cei trei au fost îngropați în zăpadă. Norocul a făcut ca doar Lucian să supraviețuiască, în timp ce prietenii săi și-au găsit sfârșitul. După șapte ore petrecute sub zăpadă, echipele de salvare au ajuns la locul tragediei, iar Lucian Drăgan, deși suferise o serie de leziuni, a fost preluat și transportat în siguranță la spital. Acest incident care-l putea costa viața nu l-a dezarmat. Lucian a continuat să-și facă mai departe munca de voluntariat la Serviciul Salvamont Vatra Dornei, iar în toamna acestui an a obținut atestatul de „salvator montan”. Își dorește să ajute și să salveze vieți, așa cum i s-a întâmplat chiar lui, motiv pentru care se ghidează după celebrele vorbe din Talmud: „Tot timpul dacă stai și te gândești că poți să ajuți o persoană sau să salvezi o viață poți spune că ai salvat o lume întreagă”.
Avalanșa i-a surprins în timp ce urcau în Pietrosul Călimani pentru a arbora drapelul României
Ziua de 1 decembrie 2017 a început ca multe altele, iar cei de la Salvamont Vatra Dornei și-au împărțit sarcinile pentru a duce la îndeplinire misiunea pe care o făceau de mai mulți ani de Ziua Națională a României.
„La acea dată, ei erau echipajul care trebuia să arboreze drapelul României pe cel mai înalt vârf din masivul Călimani. În fiecare an arborăm drapelul României în Munții Giumalău, Suhard, Călimani și Bistriței”, a arătat Petru Ariciuc, șeful Serviciului Salvamont Vatra Dornei. Vremea era favorabilă, risc de avalanșă nu era anunțat, așa încât ceea ce a urmat a reprezentat un șoc pentru toată lumea.
Lucian Drăgan a povestit acum pentru prima oară în spațiul public ce s-a întâmplat în acea zi. Își amintește că înainte de a începe ascensiunea au făcut testul de avalanșă și totul era perfect. Au plecat spre vârf, iar când mai aveau circa 10 metri până pe creastă l-a auzit pe Sorin, care era primul, strigând: „Avalanșă!”.
Au fost luați și târâți de valul puternic de zăpadă câteva sute de metri, până în locul de unde plecaseră.
Lucian Drăgan: „Miracolul și minunea au fost că mi-a sunat telefonul”
Din acel moment a început o adevărată luptă de supraviețuire, fiecare secundă fiind una extrem de chinuitoare, mai ales că Lucian nu știa dacă va reuși să-și alerteze colegii de la Salvamont pentru a-i veni în ajutor.
„Mă gândeam că nu știam dacă o să am șansa să rezist, să ies în viață de sub zăpadă sau să ajungă prietenii mei la mine, nu știam dacă o să am semnal la telefon pentru a apela în acela moment, dar miracolul și minunea au fost că mi-a sunat telefonul, m-a sunat soția și atunci mi-am dat seama că poate există o șansă”, a povestit Lucian Drăgan. Chiar dacă spune că nu a fost panicat nici un moment, lui Lucian i-a revenit speranța în suflet. Prins sub zăpadă ca într-un sicriu, cu o fractură de picior și un umăr dislocat, Lucian s-a gândit imediat și la prietenii săi, Sorin și Nathy. A încercat să-i sune, numai că nu a reușit să-i contacteze, așa încât s-a gândit că situația este extrem de dificilă. Chiar și așa, a avut convingerea că va scăpa cu viață. „Am fost optimist tot timpul, pentru că am avut semnal la telefon, am avut baterie, prietenii și colegii mă sunau, mă întrebau cum sunt, se interesau de starea mea și mi-au dat puterea și am supraviețuit”, a spus Lucian Drăgan.
Luminița speranței a venit de sub zăpadă
În timp ce Lucian aștepta plin de speranță ca salvatorii să ajungă la el, colegii de la Salvamont Vatra Dornei au intrat în fibrilații. S-au mobilizat exemplar, au sunat la Jandarmerie, ISU Vatra Dornei, dar și la alți voluntari și, cu toții, au plecat spre Călimani. În fruntea echipei de căutare s-a aflat Gavril Todașcă, unul dintre cei mai buni prieteni ai celor trei, împreună având la activ zeci de ture pe munte.
„Cu fiecare metru care înaintam mă rugam să mă lase să înaintez, știind ce înseamnă să stai sub zăpadă, după ce la rândul meu am fost prins de o avalanșă. Aș fi dat totul până la sacrificiu pentru a-i salva”, a mărturisit Gavril Todașcă.
Și după minute bune de orbecăit în întuneric, Gavril a observat o luminiță care ieșea din zăpadă. Era de la telefonul mobil al lui Lucian. A fugit spre el cu sufletul la gură și l-a eliberat din închisoarea albă. A fost un moment de descătușare. Nu era însă timp ce confidențe și vorbe dulci. În zăpadă se mai aflau doi prieteni. La un moment dat, de nicăieri și foarte speriat a apărut câinele care îi însoțea pe munte pe Sorin și Nathy. Săpase în zăpadă doi metri pentru a ieși la suprafață. La mică distanță, Gavril a găsit-o pe Nathy Josse. Din păcate, era deja moartă, probabil din cauza leziunilor suferite în timpul căderii. Trupul lui Sorin a fost căutat apoi zile în șir de mai multe echipe. În zadar. A fost găsit abia în primăvară, în luna mai, când zăpada s-a topit.
„Dumnezeu a vrut să trăiesc, m-a ținut în viață, am avut puterea să rezist deoarece am stat șapte ore sub zăpadă. Chiar nu mă gândeam că o să am șansa să fiu salvat, din salvator să fiu victimă. Am o piatră pe inimă și mă gândesc mereu că Sorin și Nathy puteau să fie și ei printre noi în această zi și doar eu am putut supraviețui avalanșei”, a menționat Lucian Drăgan.
Pregătit să salveze vieți, așa cum a fost și el salvat
După mai bine de o lună de spitalizare, Lucian și-a reluat activitățile zilnice, la ISU Vatra Dornei, acolo unde este angajat cu carte de muncă, dar și ca voluntar la Serviciul Salvamont Vatra Dornei. Nu s-a gândit nici un moment să renunțe, chiar dacă a trecut printr-o cumpănă crucială. Lucian a urmat și al patrulea modul de formare, ultimul de altfel, pentru a putea obține atestatul de salvator montan. A trecut examenul cu brio în această toamnă, iar acum este pregătit să salveze oameni.
„Sunt și voi fi pregătit tot timpul să salvez oameni. Cum m-au salvat și pe mine colegii mei, așa și eu, la rândul meu, poate o să salvez vreodată o viață”, a spus Lucian Drăgan.
Știe că nu mai poate face nimic pentru prietenii pe care i-a pierdut pe 1 decembrie 2017, dar este convins că misiunea sa este aceea de veni în sprijinul oamenilor, o misiune pe care o face cu mare plăcere și nu doar pe munte, ci și la locul de muncă, la ISU Vatra Dornei, unde se confruntă aproape zilnic cu probleme de viață și de moarte.
