O femeie din Verești, Felicia Daniela Iurea, mamă a doi copii, reclamă că primăria din localitate îi refuză acordarea alocației pentru susținerea familiei, deși în afara alocației pentru copii nu are nici o altă sursă de venit. Femeia ne-a declarat că atât alocația pentru susținerea familiei, cât și ajutorul social i s-au sistat de la 1 iulie 2015, prin dispoziția primarului, pe motiv că veniturile tatălui copiilor nu au fost declarate. ”Au spus că am bărbat la casă și îmi taie și ajutorul social și complementara (n.r.- alocația de susținere), dar el nu stă aici. Vine două, trei zile, o săptămână, aduce ceva la copii, pe urmă iar pleacă. El are domiciliul la Dumbrăveni. Primăria spune că trăim în uniune consensuală, dar nu este adevărat”, afirmă Felicia Iurea. Ea spune că nu a fost niciodată căsătorită cu tatăl copiilor și că acesta a recunoscut doar unul dintre ei, pe cel mai mic, în vârstă de 3 ani. Chiar dacă tatăl a recunoscut copilul, Felicia nu a solicitat vreodată în instanță ca acestuia să-i fie stabilite drepturi de întreținere. ”El muncește cu ziua, nu are de unde să-mi plătească pensie alimentară, iar dacă nu plătește îl bagă la închisoare. Să am tată pușcăriaș la copii? Nu fac eu din astea. Când vine, stă câteva zile, că afară nu pot să-l dau. Pe urmă iar pleacă, n-am ce-i face. Așa e el”, arată femeia.
De cealaltă parte, ancheta socială efectuată de primărie susține că uniunea consensuală este reală și femeia refuză constant să o recunoască. ”Toată lumea știe că el locuiește acolo. Inclusiv mama Feliciei Iurea a recunoscut că el stă acolo”, ne-a declarat asistenta socială de la primărie.
Cât de departe poate merge o anchetă socială?
Din punct de vedere procedural, este destul de dificil de probat pentru angajații primăriei că între cei doi există uniune consensuală, care presupune că cei doi locuiesc și se gospodăresc împreună. Bărbatul are domiciliul în Dumbrăveni și nu are nici măcar o viză de flotant la locuința mamei copiilor săi. De asemenea, nu există o hotărâre judecătorească pentru stabilirea obligațiilor legale de întreținere a copilului pe care l-a recunoscut.
Legea spune că familia monoparentală este formată dintr-o persoană singură cu copii în întreținere, care locuiesc împreună cu aceasta și, în funcție de venituri, are dreptul la alocație de sprijin. La stabilirea venitului net mediu lunar pe membru de familie se iau în considerare toate veniturile familiei monoparentale, pe baza declarației pe propria răspundere a mamei, dată sub sancțiunea legii penale, urmată de ancheta socială pentru verificarea situației socioeconomice a familiei, dispusă de primar. Dacă ancheta socială nu confirmă cele declarate de solicitant cu privire la componența familiei, veniturile realizate și bunurile deținute, atunci dreptul la alocație poate să nu fie acordat. Dispoziția primarului poate fi contestată în contencios administrativ, în termenul prevăzut de lege.
Cât de departe poate însă merge ancheta socială și până unde poate intra funcționarul de la primărie în intimitatea unei familii, legea nu mai spune. În cazul de față, dacă Felicia Iurea afirmă sus și tare că între ea și tatăl copiilor nu există uniune consensuală în sensul legii, sunt suficiente declarațiile vecinilor și convingerea asistentului social pentru a dovedi că aceasta există și implicit a propune neacordarea acestei forme de ajutor social?





