Nu l-am cunoscut pe Gavril Moroșan. Pe pictorul Gavril Moroșan. Am auzit în schimb, ca orice sucevean, și ca milioane de alți români, de frații Moroșan, Gavril și Mihai. Doi oameni cu dragoste de Dumnezeu. Doi oameni care au lăsat în zeci de biserici, din toată țara, mărturia talentului și harului lor.
În urmă cu două zile, Gavril Moroșan a plecat la ceruri, pentru a se odihni alături de îngerii pe care i-a pictat o viață întreagă.
Harul divin al fraților Moroșan Gavril Moroșan s-a apucat de pictură la 26 de ani. În 1965, fratele său, Mihai, mai mic cu 3 ani, l-a chemat la București. Mihai Moroșan făcuse școala de pictură bisericească din cadrul Patriarhiei Române, sub ocrotirea Patriarhului Iustinian.
„Fratele meu era acasă, se ocupa de treburile gospodăriei. L-am chemat la București și mi-a spus «vin». A venit, a dat examen și a intrat la școală”, își amintește Mihai Moroșan.
Trebuie să ai un har divin, să fii iubit mult de Dumnezeu, ca, fără o pregătire temeinică în prealabil, să vii de la treburile gospodăriei și să iei examenul la școala de pictură bisericească.
Este adevărat, însă, că frații Moroșan au fost crescuți în și cu credință în Dumnezeu: „Am avut parte de o creștere creștină din pruncie, dată de părinții Dumitru și Matroana, care ne-au fost și îndrumători spirituali și ne-au deschis drumul spre aceasta minunată artă a picturii bisericești”.
Dacă cel de al treilea fiu al familiei Moroșan, Nicolae, a devenit preot, Gavril și Mihai au simțit chemarea spre pictura bisericească. Pentru că, oricât talent ai avea ca pictor, îți trebuie o chemare pentru pictura bisericească, așa după cum ne-a explicat Mihai Moroșan: „am făcut și pictură laică. Am avut chiar o expoziție, împreună cu marele pictor George Lowendal. Dar, când vezi pictura din biserică, te mișcă, simți și-ți dorești să faci și tu la fel”.
„Frații Moroșan”, o adevărată marcă înregistrată Din 1966, Gavril și Mihai Moroșan au devenit „frații Moroșan”. Un fel de marcă înregistrată, cum s-ar spune astăzi.
Au pictat în toate colțurile țării, dar și peste hotare, în Liban, Israel, Canada, Germania, SUA, Cipru, Anglia, Iordania, Grecia.
„În 1971-1972, am pictat fresca Bisericii Sf. Gheorghe, din Liban. De aici ni s-a deschis drumul spre Ierusalim, unde am pictat patru biserici, inclusiv Biserica Patriarhiei”, își amintește Mihai Moroșan.
El ne-a explicat că în aceste drumuri prin lume și-au făcut numeroși prieteni, mai ales dintre oamenii cu care au lucrat: „Pictorul Iorgu Gheorghiu, din Cipru, era ca un frate pentru noi. Și-a dorit foarte mult să vină la înmormântarea lui Gavril dar, din păcate, nu poate. Știți ce se întâmplă? La fiecare biserică se formează o comuniune între oamenii care lucrează, epitropi, pictori, preoți. Rămâne ca o binecuvântare peste timp. Aceste legături, greu se desfac. De aceea, peste tot în lume noi avem nu prieteni, ci frați”.
Și totuși, ce înseamnă pictura pentru frații Moroșan? Evident, ne-a răspuns doar Mihai Moroșan, între două povestiri cu iubitul său frate: „Pictura bisericească este oglinda care ne îndreaptă spre ceruri, spre Dumnezeu. Cuviosul Damaschin din Damasc spunea că «icoana este legătura între om și Dumnezeu». Noi, muritorii, suntem creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Icoana ne apropie de această lume sfântă, nevăzută, lume care prin mâna pictorului devine văzută”.
„Toate bisericile pe care le-am pictat au reprezentat pentru noi un miracol” Gavril Moroșan a văzut lumina zilei pe 23 septembrie 1939, la Voroneț. Cum spuneam, mai bine de 40 de ani a pictat zeci de biserici. Din mâna lui și a fratelui său, Mihai, au ieșit mii de icoane, aflate astăzi în toate colțurile lumii.
Nu a avut o lucrare deosebită, căci, după cum ne spunea Mihai Moroșan, „toate bisericile pe care le-am pictat au reprezentat pentru noi un miracol”.
Totuși, Gavril Moroșan s-a stins în timp ce lucra la, probabil, una dintre cele mai importante opere ale sale și ale fratelui său: pictura Mănăstirii Putna.
„Toți suntem muritori. Ne naștem fără să știm, fără să vrem și la fel ne și stingem”. Așa îți definește Mihai Moroșan, simplu și modest, trecerea prin viață. Dar și drumul spre cele veșnice.
Gavril Moroșan va porni pe acest drum joi, la ora 11:00, la Mănăstirea Humorului. Îl vor conduce ÎPS Pimen, PS Calinic, Arhimandritul Melchisedec, dar și un sobor format din mulți, mulți preoți.
Gavril Moroșan va fi înmormântat la Mănăstirea Humorului, pentru că acolo și-a pregătit, din timp, locul de veci. Din timp, probabil de când a auzit prima chemarea a îngerilor pe care i-a pictat o viață întreagă.
