A-ncurcat calendaru’!

Se apropie nu doar Paștele (pe care vi-l doresc să fie așa cum vi-l doriți dumneavoastră înșivă) ci și ziua scadenței pentru Gigi. Vă amintiți, desigur, cum își fixase el drept termen de cocoțare pe locul 1 tocmai sfânta sărbătoare, dar de ajuns acolo, ajunsese cu mult mai devreme: chiar de Paștele catolicilor! Lucru care, dacă aș fi în locul lui, m-ar îngrijora la culme, în ideea că Acolo, sus, Cineva nu mă înțelege pe deplin. Păi cum, Doamne, tocmai lui, domnului Gigi care a fost mai des la Athos decât la școală, care a ctitorit biserici mai multe și mai mândre decât a făcut-o Ștefan cel Mare (și, evident, a făcut-o dezinteresat, din moment ce la votul pentru Europarlament enoriașii nu s-au înghesuit să-l binecuvânteze cu votul lor), care a sfințit gazonul cu Î.P.S. Pimen și concursurile de Miss Boboc cu mii de euroi, tocmai lui, Doamne, să-i faci una ca asta!? Să-l pui, adică, pe locul 1 tocmai de Paștele papistașilor și al mamei lor de păgâni!? Pe el, pe Gigi, care între două tururi de ruletă (ei, hai, și-un pokeraș mic!) nu mai prididește ca până și la ședințele de galerie, pardon, de partid, să cânte „Doamne, binecuvântează-i pe rrrommâni”!? Că mă și mir că a mai avut puterea să îngaime ceva după 1-1 ăsta care doar îl menține pe locul 1, dar nu i-l mai asigură, fiindcă, iată, mai e nevoie doar de-un amărât de egal pentru ca pohta ce-a pohtit să se transforme într-o indigestie monstruoasă… că știți cum e, ca la gravide: odat’ te-apucă pohta și, dacă n-ai cu ce s-o potolești, te ia așa, de la stomac în sus, de nu te mai oprești din, pardon, borât. Iar ceea ce vine azi, de la Craiova, numai a semn de bine nu s-arată. Ca să n-o mai lungim: am crezut (ba chiar am sperat, trebuie să recunosc) că la Galați Steaua o s-o ia rău. N-a luat-o, că a funcționat principiul adormirii adversarului cu goanga aia: „mi i-aș dori la Steaua pe Ăla și Ălălalt!” Apoi, la București, Steaua și-a mai arătat o dată valoarea și forța, făcând un egal chinuit… și o statuie lui Neșu care i-a salvat (minune dumnezeiască, Gigi?) de catastrofă. Acu’, de la Craiova, zice că l-ar lua doar pe Ăla. Nasol e că Ăla, după cum se arată în joc, va poposi, poate, și la Steaua, dar numai după ce s-o întoarce, pe la vreo 32 de ani, de la Manchester ori Juventus. Așa că, deocamdată, pregătește-te, Gigi, de Paști. De ăla de la anu’ (și la mulți ani, noi succese, mersi!), că doar Paști e în fiecare an.