Alaltăieri a-nceput cu adevărat disputa la nivel european, fiindcă tururile preliminarii nu contează decât în statistici și foarte puțin în clasamentele generale pe națiuni, cele care stabilesc numărul de participante pentru fiecare țară. Ne aflăm într-un punct critic: ultimul an în care avem reprezentare direct în grupele Champions’ League, asta după ce ani de-a rândul aveam chiar șansa de a trimite acolo două, una după ultimul tur preliminar. Să ne bucurăm că avem, anul acesta cel puțin, campioana plus alte trei echipe în bătălie, și să sperăm că vor contribui la redresarea noastră în clasamentul general. Când scriu acest comentariu, mai sunt vreo opt ore și ceva până la debutul Oțelului în cea mai importantă competiție. Dacă asta ar fi început prin iunie, aș fi pariat „2” fără nici o reținere, întrucât Oțelul chiar juca fotbal, indiferent de cât sprijin a primit – sau nu – de la arbitri. Sigur e că acum trei sau patru luni, Oțelul defila în campionat. Faptul că acum merge împiedicat rău de tot, în condițiile în care n-au survenit schimbări aproape deloc în lot, și nici în conducere, este neliniștitor și nu tocmai explicabil. Să acuzi oboseala generală de utilizarea aceluiași lot vreme îndelungată nu e chiar justificat, mai ales că suntem abia la începutul sezonului, deci de unde oboseală? Mai degrabă s-ar fi potrivit ideea de omogenizare, de armonie și înțelegere în teren între jucători, ceea ce ar fi trebuit să se regăsească într-un joc încă mai bun. Unde să fie oare ruptura? Ar fi de mers pe ideea așteptării de prime, de bonusuri pentru performanță pe care jucătorii să le fi tot așteptat și care, din câte-l știu eu pe patronul Mittal, n-au mai venit niciodată. Nu că l-ar sabota jucătorii pe Dorinel, dar parcă alta e abordarea când vezi că hei-rup-ul tău de un an e răsplătit cum se cuvine. Și nu cred că are dreptate Corleone când zice că, pardon, campionat ca al lui (că al nostru, de unde!?) mai rar prin lume, soro, și deci or fi vreo șase-șapte echipe mai bune decât campioana! Cred și sper că Oțelul a avut doar o criză pasageră și că se va regăsi exact când trebuie, adică la Basel. Dau și scorul pe care-l visez: 1-2. Hai să vedem ce iese. Iar dacă n-a fost așa, nu mă înjurați pe mine, ci pe Mittal.