A-nceput. Dar e altceva

Dintre campionatele importante, cel din Germania a repornit motoarele, ceea ce în principiu e semn de bine, de reintrare în normalitate. Însă prima imagine este a unei altfel de normalități decât cea cu care eram obișnuiți, adică a sportului fără spectatori și cu reguli atât de stricte legate de protecția individuală a celor prezenți, încât toată chestia are aparența de suprarealism, dacă nu cumva chiar de spital de nebuni. Iar dacă adăugăm și cănemții, cât sunt ei de nemți, nu sunt nici ei în stare să respecte aceste reguli, înțelegem că ceea ce vedem în aceste prime izbucniri de fotbal organizat este de fapt… fotbal contra naturii! Am mai văzut din când în când meciuri fără spectatori, sub formă de sancțiune dată echipei care dispută meciul respectiv acasă. Dar să vezi zi de zi, meci după meci, din două divizii, îți dă o senzație de ireal, de cataclism nuclear, de lume răsturnată din rosturile ei firești. N-am înțeles de ce unul dintrearbitri, la unul dintremeciuri, i-a trimis pe jucători în tribune. Am înțeles ulterior că reglementările prevedeau că distanța dintre cei care nu joacă să fie de minimum 3 metri, așadar ar fi fost nevoie de o bancă de rezerve lungă de… 30 de metri! Nefiind una chiar atât de lungă, i-a poftit să se așeze pe cele 50.000 de locuri libere! Pe bune: când vezi un meci fără spectatori la câteva luni, îl privești cape o curiozitate. Când toate sunt așa, e iad sau ospiciu. Când vorbim de sport, ne gândim în special la spectacol. Că doar de aia se vând și bilete, cala cinema, cala concert, cala „Lacul lebedelor”! Spectacol fără spectatori este o absurditate. Desfășurarea în asemenea condiții a partidelor rămase se justifică doar pentru a asigura încasările de la casele de pariuri. Și, desigur, audiența televiziunilor, mai ales în caz de izolare la domiciliu a cetățenilor, care ce naiba altceva să facă decât să butoneze telecomenzile? Dar fotbal, îmi pare rău să o spun, nu-i. Singurii pe lume care cred că n-ar suferi sunt fotbaliștii români, dintre care unii, destul de mulți, își încheie cariera, de bătrânețe, fără să fi jucat vreodată în viață în fața unui public mai mare de câteva zeci de zgribuliți! Am văzut 5 meciuri din Germania. Nu m-am ales cu nimic.