Cunoscutul umorist, scenarist și regizor Dan Mihăescu, autorul unor memorabile scheciuri și scenete scrise pentru nume mari ale comediei românești, precum Toma Caragiu și Dem Rădulescu, a murit joi seară, la vârsta de 79 de ani.
Potrivit știrilorprotv.ro, Dan Mihăescu a murit din cauza unui cancer.
Născut pe 5 iunie 1933, umoristul Dan Mihăescu s-a făcut cunoscut prin textele sale, special scrise și adaptate pentru emisiuni de televiziune și care au fost interpretate de cei mai mari actori de comedie din România.
Trupul neînsuflețit al cunoscutului umorist, scenarist și regizor Dan Mihăescu va fi depus, pentru un ultim omagiu, sâmbătă, la ora 13.00, la sediul TVR, urmând ca luni să fie incinerat, potrivit unor comunicate remise agenției MEDIAFAX.
Potrivit unui comunicat remis MEDIAFAX de Televiziunea Română, colegii din TVR regretă dispariția lui Dan Mihăescu, care a decedat joi seară, la vârsta de 79 de ani.
„Colegii din TVR și toți admiratorii care doresc să-i aducă un ultim omagiu, o pot face sâmbătă și duminică, la sediul TVR (la parterul clădirii Studiouri, în holul mare). Accesul publicului se va face prin intrarea Dorobanți, între orele 10.00 – 20.00”, se spune în comunicatul TVR.
Trupul neînsuflețit al lui Dan Mihăescu va fi incinerat luni, potrivit unui alt comunicat remis MEDIAFAX de apropiații lui Dan Mihăescu.
Dan Mihăescu a fost membru al Uniunii Scriitorilor, al Uniunii Cineaștilor și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști. A avut atestat ATM de regizor artistic categoria I.
A primit numeroase distincții și premii. În februarie 1997, în Sala de Marmură a Cercului Militar Național, i s-a acordat Premiul Național de Umor cu numele maestrului Tudor Mușatescu. El a fost răsplătit și de Ministerul Culturii cu titlul de Excelență a Culturii Românești, în aprilie 2001.
În 2003 a primit, la Premiile APTR, distincția „Omagiu” pentru emisiuni de tezaur la TVR, iar în 2008 a primit premiul I la Festivalul Național al Umorului „Constantin Tănase”, pentru spectacolul „Harap-Alb cu… picățele”.
Totodată, pe 7 iulie 2003, a fost decorat cu Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler.
„Nu există un actor în România care să nu fi jucat într-o emisiune făcută de mine. Am făcut profesia asta timp de 50 de ani și, credeți-mă, e greșit spus că eu l-aș fi lansat pe cutare. Nimeni nu poate face asemenea minuni! Cu siguranță, am deschis o ușă. Iar dincolo de acea ușă este publicul. Acolo actorul rămâne singur. Dacă primește aplauze, înseamnă că trebuie să rămână pe scenă!”, spunea Dan Mihăescu.
Printre filmele regizate de Dan Mihăescu se numără: „Cum ne-ar vrea bărbații?!” (1982), „Cine râde la urmă” (1977), „Avocatul” (1976), „Primarul activ” (TV)/ (1976), „Un text cu bucluc” (1976), „Administratorul de bloc” (1973), „Sorcovitorul… voluntar” (TV)/ (1973), „Interviu cu un idol” (TV)/ (1972), „Antinevralgicul” (1970), „Secția corecțională” (1970).
„Pe rând, mari actori, regizori și iată că și «ultimul mohican, din familia marilor umoriști români» – cum l-a denumit maestrul Ion Lucian pe Dan Mihăescu – ne părăsește, pentru a primi aplauze divine. Așa cum scria în cartea sa «Am mințit poporul cu televizorul», poate că pe micul ecran ar trebui să se facă următorul anunț: «În numele celor absenți, vă cerem scuze. Ei au murit! Și noi o să ne gândim încă o dată la marile nedreptăți ce ni se fac…»”, se mai spune în comunicat.
„Am fost copilul unui secol bolnav, cu nesanșa de a mă naște într-o parte de lume unde, ani mulți, s-a experimentat pe oameni un sistem asocial, conceput de genii ale răului, măcinând vieți, deturnând destine, inversând valorile, pervertind suflete, siluind conștiințe. N-am fost nici victimă, nici călău, poate doar un cobai ceva mai rezistent. Și totuși, cu o viață interesantă. Începută în regat, continuată în republici populare, apoi socialiste, cu regim de gulag, ajungând astăzi la statul de drept, de drept comun, postrevoluționar, și gândind la dreptatea lui Nicolae Iorga, care a spus că la o revoluție, filozofii tac, martirii mor și gunoaiele ies la suprafață. În timpul vieții mele, am alergat de nebun prin două secole, 20 și 21, prin două milenii, 2 și 3, nu mai știu când și cum am ajuns un om care aduce râsul. Poate am moștenit de la mama mea, un anume simț al umorului, amestecat de multe ori cu sarea din lacrimă. Oricum, aceste rânduri nu se vor despre itinerarul unui vehicul plin cu regrete. Prin viața mea, ca o alee lungă, au zăbovit oameni importanți, mulți artiști nepereche, pentru care am scris, pe care i-am filmat, lăsând în urma noastră dovezi eterne că românul știe de glumă. Am avut norocul să trăiesc între Oameni-Oameni și, din fericire, m-am vaccinat adesea cu ser anti-jigodie. Multe din zilele mele senine au purtat nume de femei frumoase și m-au onorat cu prietenia lor mai toții actorii cu stea în frunte, ai acestei țări triste, plină de umor, vorba poetului”, scria Dan Mihăescu.
