Nicăieri în lume, iar la noi parcă și mai puțin decât la ceilalți, nu se știe dacă Supercupa este ultimul meci al sezonului deja încheiat sau acela care îl deschide pe cel mare. Într-adevăr, deși acest meci opune echipele care au câștigat competițiile majore naționale, campionatul și cupa, el are loc practic ca o avanpremieră a anului competițional următor, incluzând în componența echipelor angrenate fotbaliști care n-au avut nici o legătură cu ele la data obținerii trofeelor, iar unii dintre cei care au muncit din greu pentru acele performanțe sunt deja transferați. Tocmai de aceea, acest trofeu este tratat cel mai adesea în glumă, fiind mai curând un amical, iar trofeul doar pretextul. În multe țări acesta a și dispărut, iar palmaresul echipelor nu-l include printre trofeele oficiale. Italia, de exemplu, duce acest meci aiurea în lume, ba în Japonia, ba în Statele Unite, oferindu-l ca pe un spectacol spectatorilor dispuși să plătească un ban bun pentru a vedea la lucru niște artiști. Noi încă îl luăm mai în serios decât alții, poate și fiindcă e o așa de mare sărăcie în performanță, așa că oficiali și jucători deopotrivă se laudă și ei cu ceva dacă apucă să-l câștige. Așa stau lucrurile și cu meciul de sâmbăta trecută, dintre Cluj și Dinamo: interviuri, declarații, comentarii, de parcă n-ar fi fost vorba doar de un pretext pentru o bere băută după. Între altele, clujenii parcă băuseră vreo două și înainte. Iar dinamoviștii arătau de parcă ar fi fost chiar fotbaliști, cred că mai ales fiindcă ăilalți păreau cum am spus. Cred că marele câștig al lui Dinamo este dispariția lui Moți, iar dacă ar scăpa cumva și de Săgeată (cum, nu-l mai caută înnebunită Barcelona!?, nici Arsenal!?, ei, atunci poate Pohang Steelers) atunci poate că ar fi sigură scăparea de retrogradare. Așadar, Dinamo a câștigat, ziceam sus, primul meci oficial al marelui sezon. Un prilej bun de a pregăti marele amical din 11 august. Mai știți vreo țară în galaxia noastră unde echipele se pregătesc în meciuri oficiale pentru partidele amicale?