În primul rând ar putea să pară că dacă Dumnezeu a creat toate lucrurile, atunci răul ar fi creat de El. Totuși, aceasta este o presupunere ce necesită a fi clarificată. Răul nu este un “lucru”, cum ar fi o roca sau energia electrică. Nu poți avea o cană de rău! Dimpotrivă, răul este ceva care se întâmplă, o acțiune cum ar fi alergatul. Răul nu există prin el însuși – poate fi asemănat cu un gol într-un lucru bun. De pildă, găurile sunt reale, însă ele există numai în interiorul unui alt lucru. Absența unei bucăți de teren o numim groapă, însă groapa nu poate fi separată de terenul în sine. Atunci când Dumnezeu a creat lumea, este adevărat că tot ce exista era bun. Unul din lucrurile bune pe care Dumnezeu le-a făcut a fost să dea libertate ființelor create de El să aleagă binele. Pentru a face o alegere reală, Dumnezeu a trebuit să le permită acestora să aleagă ceva dincolo de ce aveau la îndemână. Astfel, Dumnezeu a permis unor îngeri și oameni să aibă libertatea de a alege binele sau răul. Atunci când există o relație inadecvată între două lucruri bune, noi calificăm asta ca rău, însă relația nu devine un “lucru” care să fi necesitat ca Dumnezeu să o creeze.
Dumnezeu este suveran
Priviți exemplul lui Iov așa cum este prezentat în Iov, capitolele 1-2. Satan a dorit să îl distrugă pe Iov, iar Dumnezeu i-a permis lui Satan să îi facă orice rău dorește lui Iov, numai să nu îl omoare. Dumnezeu a permis să se întâmple toate acestea pentru a îi dovedi lui Satan că Iov era un om drept pentru că Îl iubea pe Dumnezeu și nu pentru că Dumnezeu îl binecuvântase cu tot felul de bogății. Dumnezeu este suveran și deține tot controlul asupra oricărui lucru care se întâmplă. Satan nu poate face nimic dacă nu are “permisiunea” lui Dumnezeu. Dumnezeu nu a creat răul, însă El permite acestuia să existe vremelnic. Dacă Dumnezeu nu ar fi permis existența răului, atât oamenii cât și îngerii l-ar fi slujit pe Dumnezeu din obligație și nu ca urmare a unei alegeri. El nu dorește ca noi să fim asemenea roboților care nu fac decât ceea ce îi programează cei care le dau naștere. Dumnezeu a permis existența răului astfel încât noi să putem să folosim libertatea de a alege dacă dorim să Îl slujim pe El sau nu.
Dumnezeu a permis răul
În fine, trebuie spus că la aceste întrebări nu există un răspuns complet. Noi, ca ființe umane finite nu putem să înțelegem niciodată un Dumnezeu care este infinit (Romani 11:33-34). Uneori noi credem că înțelegem de ce face Dumnezeu anumite lucruri, însă mai târziu descoperim că scopul acelor lucruri a fost mult diferit de cel presupus inițial de noi. Dumnezeu vede lucrurile din perspectivă eternă. Noi însă vedem lucrurile dintr-o perspectivă limitată, pământească. De ce a așezat Dumnezeu omul pe pământ știind că Adam și Eva vor păcătui și astfel vor introduce răul, moartea și suferința unei întregi omeniri? De ce nu ne-a creat pur și simplu ca să fim în Rai, într-un spațiu perfect și fără suferință? Cel mai bun răspuns care îmi poate veni în minte este următorul: Dumnezeu nu a dorit să dea naștere unei curse cu roboți care nu au libertatea de alegere. Dumnezeu a permis existența răului pentru ca noi să putem face alegerea dacă ne închinăm Lui sau nu. Dacă nu am fi fost nevoiți să suferim și să experimentăm răul, am fi știut oare cât de minunat este raiul? Dumnezeu nu a creat răul, însă El l-a permis. Dacă nu ar fi permis răul, noi ne-am fi închinat Lui din obligație și nu ca rezultat al alegerii noastre libere.
(www.biserica.org)
