Volumul intitulat La anul, la Ierusalim, o carte, – Maree și memorii culturale – Vol. I, de Angela FURTUNĂ, a apărut editat de Biblioteca Bucovinei „I.G.Sbiera”, cu o copertă de Devis GREBU..
Cartea are 350 de pagini și conține capitole de dialoguri și eseuri, note de lectură, analize și meditații vizând paradigmele culturale și politice europene, relațiile de comunicare dintre românism, europenism și iudaism, teme inedite din istoria mentalităților culturale. O secțiune aparte a volumului aduce un omagiu limbii ebraice, simbolismului și expresivității sale lirice, pe linia articulării dintre noetică și noematică.
Informația vastă, abordarea cărturărească și analiza aplicată oferă, în acest prim volum, răspunsuri la întrebarea: de ce una din cele mai mari pierderi înregistrate de România și Europa ultimului secol a fost tezaurul culturii iudaice.
Volumul este așezat sub auspiciile reflecției lucide a mai multor gânditori, întemeindu-se pe rațiune, înțelepciune, moderație și originalitate în interpretarea istoriei culturii și civilizației de joncțiune dintre iudaism și europenism, respectiv românism: Te duci și citești ce-au scris și alții, în alte culturi, fără presiunea utilității imediate, dar mereu atent. Trebuie să aștepți activ ideile noi, căutând peste tot…(Moshe Idel). Popoarele între dânsele nu sunt decât ramurile unuia și aceluiași copac și, astfel, mi-a fost dat să-mi găsesc patria în trecutul neamului meu și, totdeodată, în mijlocul poporului în care m-am născut…(Moses Gaster).
Realitatea continuă să fie ocultată și ignorată…
(Vladimir Tismăneanu).
…Și să mă culegi din nou din risipirea în care m-am risipit în mii de bucățele, când, îndepărtându-mă de Tine Unul, am dispărut fărâmițat în multe…(Sfântul Augustin).
„Nu călătoresc fără de cărți nici pe timp de pace, nici pe vreme de război, […] Ele sunt cea mai bună muniție pe care am găsit-o pentru această călătorie omenească” (Michel de Montaigne, Essais, livre III, 2).
„Memoria, iar nu așteptarea, este cea care dă unitate și plenitudine experienței umane” (Hannah Arendt).